„Marea nu are străzi. Marea nu are explicaţii.” (Alessandro Baricco)
„De ce iubim marea? Pentru că marea are forţa de a ne face să ne gândim la lucruri despre care ne place să gândim.” (Robert Henri)
„Singuri, de asemenea, cu orizontul. Valurile vin dinspre răsăritul nevăzut unul câte unul, cu răbdare; ajung la noi şi, cu răbdare, pornesc mai departe spre apusul necunoscut, unul câte unul. Înaintare îndelungată, fără început, fără sfârşit… Râul şi fluviul trec, marea trece şi rămâne. Aşa ar trebui să fie şi iubirea, credincioasă şi fugară. Eu mă cunun cu marea.” (Albert Camus)
„Marea timpului este doar un val pe marea veşniciei.” (Jean Paul)
„Un vânt sărat, care mi-a amintit iar de Constanţa, m-a oprit în loc. Ca o linie puternică la orizont, mi-a apărut marea, imensă, verzuie ca jadul şi umflată ca o respiraţie uriaşă. Am privit cu ochii deschişi, însetaţi, dornici s-o cuprindă toată. Era o lumina involtă şi un aer limpede şi tare, pe care mi se părea că l-aş putea pipăi. Parcă niciodată nu fusese furtună. O pulbere de aur aprins juca între cerul înalt şi marea grea.” (Cella Serghi)
„Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca şi cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceştia e pământul, acest amărât pământ… Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasă şi sfâşietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Aţi privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă îşi agită valurile din scârbă de ea însăşi. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Aşa păţim şi noi. Cine ne întoarce spre noi înşine, când ne sforţăm mai mult a ne îndepărta?” (Emil Cioran)
„Cu răbdarea treci marea.” (proverb românesc)
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură!
Vă urez să aveți o vară minunată! 🙂
Un petic de cer… un copăcel firav…”covorul” nesfârşit al mării… Atâta albastru … doar albastru … numai albastru…
Stâncile atât de frumos „sculptate” de vânturi, de ploi, de valurile mării…
Copaci ce dau un pic de umbră răcoroasă în arşiţa soarelui de la amiază…
Vestigii ale trecutului … „urme” ale trecerii celor ce-au fost odinioară…
Trepte ce urcă sau … coboară … tocite de timp şi de paşii uitaţi ai celor ce au fost cândva „trecători” prin această lume…
Linia orizontului…
Şi „semne” ale credinţei … ale dăinuirii…
Cer… apă … pământ…
Şi nesfârşitul mării….
Linişte…
Copac la malul mării…
