Miercurea fără cuvinte (CCCXXVII)

Cheile Tătarului și Lacul Bolboci

HPIM8511

HPIM8512

HPIM8513

HPIM8515

HPIM8520

HPIM8532

HPIM8534

HPIM8537

HPIM8538

HPIM8508

HPIM8503„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.

Să aveți o zi de miercuri minunată! 🙂

Anunțuri

Aproape de cer…

HPIM7769   În aceste zile toride, când canicula a cuprins întreaga ţară, am reuşit o „evadare” la munte, în locuri răcoroase şi atât de frumoase. O adevărată încântare să petreci în mijlocul naturii şi să admiri atâta frumuseţe. Pentru că zilele toride nu au încetat, vă transmit aici câteva imagini răcoritoare din sejurul nostru montan. Nici nu ştiu pe care să le aleg mai întâi, pentru că toate sunt frumoase. Voi începe cu locul cel mai înalt – Cota 2000 din Munţii Bucegi – un loc în care te simţi atât de aproape de cer. Iar norii mari şi pufoşi, aproape că-i atingi cu mâna. Ce să mai spun despre aerul atât de curat, de care nu te mai saturi să-l tragi cu nesaţ în piept, sau de liniştea extraordinară a înălţimilor… Un loc de unde nu-ţi mai vine să mai pleci.

HPIM7766Nemărginire!

HPIM7763

HPIM7771

HPIM7783

HPIM7785

DSC06503Telecabina – „autobuzul” spre culmile înalte.

DSC06497Unduindu-se, în adierea vântului de pe marile înălţimi…

DSC06495Umbrele uriaşe ale norilor…

DSC06493Bucuria de a cuceri înălţimile!

DSC06489Frumoasele floricele de pe piscurile munţilor…

DSC06486

DSC06475Paznicul de la Cota 2000!

DSC06472Întoarcerea la Cota 1400, apoi în vale, în lumea oamenilor

HPIM7780O mică turistă la mari înălţimi! 🙂

DSC06471

Vă doresc să aveţi numai zile frumoase! Iar celor care sărbătoresc ziua numelui în ziua Sfintei Marii, le transmit un… răcoros La mulţi ani! 🙂

Sursa video aici.

Lumea de piatră (Life in Pictures)

   Când reuşeşti să ajungi pe piscurilor munţilor, de la acea înălţime ameţitoare lumea ţi se pare atât de mică, departe, acolo jos, în vale… Priveşti zările îndepărtate şi nu te mai saturi să contempli nemărginirea. Pădurile dese sunt şi ele mai jos, spre văile coborâtoare. Aici, la înălţime, este o lume de piatră. O lume tăcută, o lume a stâncilor pe care nici vântul, nici ploaia, zăpada sau viscolul, nu le-au mişcat din loc, de mii de ani. Au rămas acolo şi vor mai rămâne, atât cât va fi lumea. Tăcute şi statornice, încremenite în veşnicia lor. Frumoase şi fascinante!

Parcă ar fi fost prăvălite de o mână uriaşă nevăzută…

Ca un „deget” ridicat spre cer!

Fascinaţi de înălţimi…

Ca nişte riduri adânci, săpate de apă şi vânt…

Încremenire de piatră…

Şlefuită de vânturi, ca o „coloană” aninată de cer…

În bătaia vântului de la marile înălţimi…

Prezenţe împietrite, gârbovite de timp…

Linii spre Infinit!

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba. Vă doresc să începeţi o săptămână cât mai bună!

Pe înălţimile Bucegilor…

    Atunci când reuşeşti o evadare din cotidian, într-unul din acele locuri de suflet, după care tânjeşti tot anul, bucuria de a te reîntâlni cu aceste locuri minunate este atât de mare. Ce dacă ai mai fost pe acolo de multe ori? Locurile acestea ţi-au rămas lipite de suflet încă de la prima întâlnire şi, de fiecare dată, îţi promiţi că vei mai reveni, cât de curând vei putea. Sunt locuri unde te regăseşti cel mai bine pe tine însuţi, locuri cu o mare încărcătură energetică, de unde simţi că… iei putere şi unde te simţi mai bine ca niciodată.

    V-am mai scris aici despre minunăţiile din Bucegi. Şi o voi mai face, căci aceşti munţi îmi plac tare mult. Îmi plac toţi munţii şi fiecare are ceva deosebit, ceva ce te înalţă sufleteşte, mai presus de lumea cotidiană, cu toate frământările ei mai mult sau mai puţin mărunte. Pe vârful muntelui te simţi mai aproape de… Cer şi de Cel ce ne-a lăsat toate aceste frumuseţi neasemuite. Privindu-l de jos, din vale, muntele ţi se pare atât de inaccesibil, atât de mare şi greu de cucerit. Pe măsură ce urci, bucuria de a fi tot mai aproape de „inima muntelui” îţi umple sufletul, iar aerul tare al înălţimilor îţi oferă trăiri deosebite, simţăminte unice. De-acolo, de sus, ca de pe un „acoperiş al lumii„, nu te mai saturi să priveşti măreţia creaţiei divine, minunându-te de lumea asta frumoasă în  care ne-a fost dat să trăim.

    Printre brazii maiestuoşi, se întrevăd semeţe culmile Munţilor Bucegi…

Cu cât te înalţi spre culmi, pădurile rămân în urmă, iar piscurile se ivesc, golaşe, masive… Printre aceşti uriaşi, te simţi atât de mic…

Un peisaj care te lasă fără cuvinte….

Cabana Babele – din vecinătatea bătrânelor Doamne. Lume multă, venită să admire toate aceste frumuseţi…

Un nor uriaş şi pufos, aruncă o umbră imensă peste versantul din faţă. O reţea de cărări se deschide în faţă şi ne îndeamnă la drumeţie!

Nu te mai saturi să admiri atâta frumuseţe!

Bucuria celor ce au ajuns în vârf!

Nemărginire…

Drumuri spre Cer…

În faţa acestei privelişti, te simţi una cu infinitul…

Cu gândul la aceste locuri deosebite, vă ofer o melodie tare frumoasă:

Şi vă doresc un sfârşit de săptămână frumos şi să aveţi o toamnă minunată! Gata, am intrat în luna septembrie! 🙂

Wordless Wednesday (LXXI)

    De veghe la porţile cerului…

Faţa cea nevăzută a Sfinxului…

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri cât mai frumoasă!

„Bătrânele Doamne” (Life in Pictures)

    În aceste zile de vară fierbinte, când canicula pare că topeşte totul în jur, căutăm cele mai bune şi răcoroase locuri, unde să ne mai tragem sufletul. Sigur că la munte este cel mai bine, în umbra codrului des, în mijlocul naturii care ne oferă atâta frumuseţe. Dacă ne încumetăm să mergem spre marile înălţimi, adierile vântului de pe culmile semeţe ale munţilor sunt atât de răcoritoare. Iar priveliştea de sus asupra lumii… este minunată. Nu te mai saturi să admiri atâta frumuseţe!

    Vă propun o mică vizită la aceste venerabile doamneBabele din Bucegi. Sunt mai mult decât nişte monumente ale naturii. Siluete fascinante, prezenţe solitare de pe platoul Munţilor Bucegi, unde vânturile cumplite ale iernii mătură tot în calea lor. Numai aceste bătrânici împietrite, se încăpăţânează să reziste în calea vicisitudinilor naturii, la fel ca şi vecinul  lor – Sfinxul. În preajma lor, nu poţi să nu te gândeşti la măreţia şi frumuseţea lumii acesteia pe care Creatorul ne-a lăsat-o spre a ne bucura de ea.

Bătrânele Doamne...

Platoul Bucegilor în toată măreţia lui…

Peisaj de o măreţie impresionantă…

Deşi sunt atât de gheboase, sub înaltul cerului par nişte adevărate…coloane spre infinit

Lumea lui AlexandruLife in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Vă doresc să începeţi o săptămână cât mai bună! 🙂