Muzica apei

Aşteptăm primăvara! Cu mai  multă nerăbdare decât oricând. Poate şi pentru că iarna care a fost nu se prea lasă…dusă şi se încăpăţânează să mai stăruie pe aici. Ne place zăpada, albul său imaculat, care acoperă totul, transformând totul în jur într-o lume mai pură, mai curată… Dar acum ne este dor de verde!!! De verdele primăverii, de natura care renaşte, de frumuseţea pe care numai primăvara o primim din plin.

Până când primăvara îşi va lua în primire „domnia”, nu ne rămâne decât să aşteptăm. Cu răbdare şi cu gândul la zilele în care vom cutreiera prin natură, savurând tot ce este mai frumos, mai minunat.

Azi m-am oprit asupra unei muzici pe care nicio orchestră nu ar putea să o interpreteze mai bine decât natura însăşi. Muzica apei – pe care o auzim în susurul râurilor, în foşnetul valurilor mării sau tunetul talazurilor pe vreme de furtună, în bubuitul înfricoşător al tunetelor şi în şoptitul discret al picăturilor de ploaie sau curgerea vijelioasă a cascadelor…. Sunt tot atâtea arii dintr-o operă minunată. Închizi ochii şi parcă eşti acolo, în mijlocul naturii, al valurilor, al ploii ce se revarsă din nori… Atâta relaxare şi pace care se revarsă în suflet…….

O muzică dumnezeiască!