La „vânătoare”!

Miţa este o pisică foarte harnică, dar şi o mamă de excepţie. Are multă grijă de puii ei, pe care îi ocroteşte cu multă căldură maternă. Şi nu doar pe ai ei! De multe ori a adoptat şi pe alţi pisoi din ogradă, mai puţin norocoşi. Pe toţi i-a îngrijit cu un devotament vrednic de admirat. Când mustăcioşii s-au făcut mai măricei, am observat cum se străduia să-i şi educe în maniera ei pisicească, pregătindu-i pentru viaţă. Aşa că micuţii au învăţat repede drumul până la uşa casei, acolo de unde vin multe bunătăţi. Au învăţat şi cum să miaune atunci când uşa se deschide, pentru ca stăpânii să înţeleagă dorinţa lor de a mânca. Dar, cel mai mult, mi-a plăcut lecţia de vânătoare!

La pândă printre porumbi! Întotdeauna se iveşte ocazia de-o „trufanda” şoricească! 🙂 Iar Miţa este …expertă!

Mama Miţa a adus „bunătăţi” foarte apreciate de micuţi. Important este ca ei… să prindă gustul de „vânat„!

Înainte de „degustare”, vânatul trebuie să fie bine frăgezit printr-o partidă de joacă! Vorba aceea, atât de adevărată: „ce naşte din pisică… şoareci mănâncă”!

Familia Miorlau!

Broscuţa

Într-o dimineaţă am găsit o broscuţă mică, nu ştiu cum căzută într-o găleată goală. Cine ştie ce curiozitate o fi împins-o acolo! Înainte de a o elibera, am admirat-o puţin. Stătea nemişcată, nici măcar ochişorii nu-i clipeau, dar puteam să văd,  prin „camuflajul” pielii, o respiraţie rapidă, semn al unei temeri mari, la vederea „uriaşului” atât de curios faţă de o biată broscuţă.

Am lăsat uşor găleata într-o parte, iar broscuţa a ţopăit voioasă spre …libertate!

Published in: on 16/09/2010 at 10:48 pm  Comments (2)  
Tags: , , ,

Răţuşte

Printre multele orătănii din ogradă, în această vară, au înmulţit numărul membrilor familiei de necuvântătoare şi nişte răţuşte simpatice. Ghemotoace mici de puf galben cu pete negre, cu ochişori vioi şi cioculeţe late, cu mersul lor legănat… sunt atât de drăgălaşe, încât nu poţi să nu le alinţi, măcar cu privirea! Fie că sunt pui de găină sau boboci de gâscă sau de raţă, toate aceste făpturi atât de mici sunt o încântare. Să vezi cum viaţa îşi duce mai departe cursul său firesc, an de an, după legi nescrise, sădite în întreaga natură de Marele Ziditor… E o minune!

M-am aplecat spre micile răţuşte, cu drag şi curiozitate, dar mama-răţuşcă s-a aşezat în faţa lor ca un vajnic apărător, măcănind cu putere, cu intenţia clară de a mă intimida. Ghemotoacele de puf s-au ascuns imediat în spatele aripilor materne protectoare! M-am mulţumit să le pozez şi să le las în liniştea lor familială.

„- Pe aici nu se trece!”

După ce au mai crescut…

Gălbenuş şi Cocolino

Gălbenuş şi Cocolino sunt doi canari tare simpatici şi drăgălaşi foc. Gălbenuş este un „domn” respectabil ce se apropie  de venerabila vârstă de 6 ani. Pe spate şi pe aripi are penele de un verde mai închis, dar pe piept penele sale sunt galbene. Ca un „gălbenuş” de ou! 😀  Din cioculeţul său mic scoate nişte triluri foarte frumoase. Te şi miri de unde ies acele sunete melodioase! Pe care mica sa consoartă le ascultă cu atenţie, răspunzându-i cu un ciripit vesel.

Cocolino este de un portocaliu foarte frumos. Are abia un an şi este plină de energie, spre disperarea venerabilului Gălbenuş, care o mai „ceartă”, încercând să-i mai tempereze elanul. Ea nu are aceleaşi talente de „cântăreaţă” ca şi Gălbenuş, dar se străduieşte să înveţe … „partiturile”. Colivia în care stau este mica lor căsuţă în care se simt foarte bine. Chiar dacă  mai mai sunt lăsaţi şi afară, din când în când, după o tură-două de zbor prin cameră, tot „acasă” e cel mai bine!

Dimineaţa, cei doi o încep cu veselie la primele raze ale soarelui, ciripind cu foc şi vestind tuturor că a început o nouă zi. Şi nu înţeleg de ce oamenii se bucură atât de greu de venirea zorilor şi tot mai zăbovesc în pat.

Când te uiţi la cele două ghemotoace de fulgi, care te privesc atent cu ochişorii negri ca nişte neghine, nu poţi să nu-i îndrăgeşti şi să recunoşti că şi aceste fiinţe mici ne fac viaţa mai frumoasă şi ne reamintesc că Dumnezeu ne dat atâtea minunăţii pentru a ne bucura din plin de darul vieţii!

„La plimbare”!

Gărgăriţe

DSC09280Gărgăriţele sunt nişte gâze tare drăgălaşe! Iar spatele lor roşu cu puncte negre le face şi mai simpatice. Cred că vă mai amintiţi refrenul din copilărie:

„Gărgăriţă-Riţă zboară-n poieniţă

Şi-unde vei zbura, acolo m-oi mărita (însura)!

Şi tot repetam cântecelul până ce buburuza îşi lua zborul din palma noastră! Spre veselia generală a celor ce luasem în serios „mesajul” cântecelului 🙂

DSC00624

DSC00625

Şi, dacă doriţi, puteţi să citiţi  o poezie despre gărgăriţe la adresa de mai jos:

http://agonia.ro/index.php/poetry/126850/index.html

Published in: on 18/10/2009 at 1:36 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,