Miercurea fără cuvinte (CCCXLVII)

Hibernale românești…

DSC00616

dav

dav

dav

dig

dav

dig„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.

Numai bine, tuturor românilor, de Ziua Unirii!

DSC02448

Reclame

Înainte de plecare

   E clar, se apropie! Da, primăvara ne dă semne tot mai puternice că vrea să vină cât mai degrabă. Ziua este mai lungă, iar soarele din ultimele zile străluceşte tot mai puternic, spre bucuria noastră, după atâtea zile de iarnă puternică. Omătul căzut din belşug, cu săptămâni în urmă, a început să se topească cu repeziciune, iar streşinile caselor s-au transformat în adevărate…”cascade”. Peste tot se aude susurul apei şiroind pe sub troienele care se împuţinează cu fiecare clipă, sub razele soarelui.

   Înainte de plecare (sperăm să nu se …răzgândească!), m-am gândit să mai pun aici câteva poze cu doamna Iarnă, căci trebuie să recunoaştem că a fost o iarnă frumoasă, aşa cum nu am mai avut de mulţi ani. Hai s-o mai admirăm un pic!

   Tufişurile frumos împodobite cu omăt strălucitor.

O pasăre a trecut pe aici, croindu-şi drum prin zăpadă.

Frumoşii mesteceni, strălucind în lumina iernii…

Aşteptând oamenii, pentru o clipă de ralaxare…

Pe-aici era un mic lac! Gerul şi zăpada l-au transformat în …teren de joacă!

Copacii frumos împodobiţi în veşminte albe.

Parcă ar fi căsuţa piticilor! 🙂

Brazii – mereu frumoşi, în orice anotimp!

Mici „ornamente” roşii, rămase ca o amintire din anul ce-a trecut…

Ţurţurii ca nişte stalactite, împodobind streşinile caselor cu siluetele lor cristaline.

Apusul iernii? Poate că da!

Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂 Pe acorduri…hibernale!

Published in: on 25/02/2012 at 11:11 am  Comments (30)  
Tags: , , , ,

Wordless Wednesday (XLIV)

„Arhitecturi” hibernale…

“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.

 Bucuraţi-vă de iarnă în continuare!

Wordless Wednesday (XLIII)

 Străluciri hibernale…

 “Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o iarnă cât mai frumoasă în continuare!

Iarna pe uliţă

Trebuie să recunoaştem că de mulţi ani nu am mai avut o iarnă atât de bogată în omăt. Ne mulţumeam chiar şi cu puţinii fulgi de zăpadă care abia albeau puţin pământul şi numai pentru puţin timp. Ne aminteam cu nostalgie de iernile copilăriei, când făceam derdeluşuri cât gardul sau tunele prin zăpadă, într-o hărmălaie de nedescris, de vuia strada de glasurile copiilor. Exact ca-n poezia lui George Coşbuc, de care ne amintim cu atâta plăcere.

Anul acesta „baba Iarna” a venit pe uliţele satului cu o trenă bogată de nea, aşternând un covor gros şi alb. Crivăţul a suflat aşa cum numai în Bărăgan poţi vedea (şi simţi!), viscolind zăpada prin toate cotloanele. Au fost câteva zile în care nu zăreai pe stradă nici ţipenie de om. Doar vălătucii de zăpadă învolburată de vântul tăios care bătea cu putere. Dacă te încumetai totuşi să te aventurezi pe stradă, trebuia să te înarmezi cu multă hotărâre pentru a face faţă stratului gros de zăpadă care astupase cu totul drumul, încât te simţeai un fel de „explorator” prin peisaje … polare! Când vremea s-a mai liniştit şi soarele a reapărut pe cer, abia atunci am văzut „isprăvile” iernii. La capătul străzii drumul a „dispărut” sub un munte de omăt bine bătătorit,  la ultima casă gardul abia se mai zărea, iar în dreptul porţii a fost săpat un „tunel de acces”!  🙂

Acoperişurile „căciulate” de stratul gros de zăpadă împodobesc atât de frumos casele modeste ale oamenilor. Iar crengile copacilor, încărcate de promoroacă, ne duc cu gândul la „pădurea de argint” din poveştile copilăriei.

Văzând atâta frumuseţe în jur, parcă şi „baba Iarna” este de-acum o „Crăiasă a zăpezii”! Nu?

„Parca pe aici era drumul?” 🙂

Gerul Bobotezei

A rămas în tradiţia poporului român această expresie: “gerul Bobotezei”. Adică un ger straşnic care face ca toate să încremenească ca într-un imperiu al frigului.  Aproape în fiecare an, după Anul Nou, în preajma marii sărbători creştine a Botezului Domnului, iarna îşi ascute colţii de frig şi de gheaţă, parcă vrând să confirme vorba populară. Iar o zi de Bobotează fără gerul proverbial, parcă nici nu are farmec! Mergem la Biserică să luăm aghiasmă, această apă sfinţită ce ne aduce aminte de binecuvântarea Iordanului, tocmai într-o zi în care apele încremenesc de ger. O ducem acasă cu încredinţarea că Dumnezeu va binecuvânta casele, lucrurile şi însăşi viaţa noastră.

dsc00454-1

 

Şi în acest an Boboteaza a venit cu frig. Un ger năprasnic a lovit întreaga ţară. Şi după trecerea acestei zile sfinte, gerul a mai stăruit peste natura întreagă. Printre norii care au acoperit soarele, din când în când s-au mai strecurat şi razele sfioase ale soarelui. Au fost chiar şi zile însorite, dar soarele era unul… cu dinţi – cum spune o altă vorbă românească. Chiar dacă gerul ne adună pe toţi în casă, la căldură, atunci când mai ieşim pe afară, nu putem să nu admirăm natura împodobită cu mii de cristale de gheaţă. Copacii sunt atât de frumos tapetaţi în alb, de parcă sunt pudraţi cu zahăr. Cele câteva flori care au cutezat în luna decembrie să înflorească, amăgite de căldura înşelătoare, acum stau îngheţate, căci iarna şi-a intrat în drepturile ei. Câteva frunze au rămas agăţate printre crengile copacilor, zbătându-se în bătaia vântului rece.

dsc00464-3

Are şi iarna frumuseţea ei! Chiar dacă este una mai aspră, asortată cu frig, vânt şi cer mohorât. Toate cu rostul lor, aşa cum le-a rânduit atât de bine Cel ce le-a zidit pe toate! Le admirăm pe toate şi dăm slavă Creatorului!   

dsc00455-2

dsc00439-4

dsc00470-5

Trandafir

dsc00472-6

dsc00474-7

Frunză-n vânt

dsc00466-8

Iarna în grădină

Iarna pe uliţă