Perluţele Sarei

WP_20150814_00_14_15_Pro

   Când ai o mică zână, precum Sara, nu ai cum să te plictiseşti. Nu-i tace guriţa decât când doarme şi spune atâtea năzdrăvănii, de nu ne mai putem opri din râs. Iar ea e tare fericită că reuşeşte să ne înveselească. Priviţi ce bucuroasă este să încerce o pălărie, chiar dacă este mai mare decât căpşorul ei. Dar ce mai contează mărimea pălăriei? 🙂

  * Mă uimeşte modul isteţ cum încearcă să-mi ceară ceva, după ce mai întâi propune ceva pentru mine:

    – Tati, nu vrei să cumperi o bere „Tirişomeana” pentru tine, dar să-mi cumperi şi mie un suc Tedi? Iar mâine îţi cumperi „Bengărbir” şi mie tot Tedi!       

Ziceți și voi, cum să o refuzi? 😀

Văzând mulţimea frunzelor care au căzut din copaci, în zilele caniculare, m-a  întrebat curioasă:

– Tati, de ce au căzut frunzele din copac?

– Pentru că s-au uscat de la căldura mare!

Hai să le lipim noi cu lipici, ca să nu mai cadă de pe crengi!  😀

    V-am mai povestit că îi place să învețe numele mărcilor mașinilor parcate pe marginea străzii. Dacia a învățat-o prima, pentru că sunt cele mai multe.Și știe o mulțime de mărci! Zilele trecute a remarcat că lângă numele ”Dacia” mai scrie ceva și i-am zis că scrie ”Logan”, numele mașinii.

   – Aha, Dacia ”Gologan”! Dar asta ce este tati?

 Este o motocicletă. Are două roți, ai văzut?

– Da, este frumoasă ”botocicleta” asta, tati!  😀

WP_20150814_00_14_52_Pro

Mica „profesoară”

WP_20150707_005

   Puteţi să credeţi că micuţa noastră Sara dă deja semne de mare „talent pedgogic”? Da, da! Până mai ieri, făcea „lecţii” cu păpuşile dar, nemulţumită de tăcerea încremenită a acestora, şi-a mutat eforturile către… părinţi. Las’ să mai înveţe şi ei câte ceva, nu? Şi cum  tati era cel mai la îndemână, m-am trezit într-o zi că vine cu o cărticică de-a ei şi începe să mă întrebe:

Tati, ştii ce animal este acesta de aici?

– Păi… parcă ar fi o veveriţă, nu?

–  Bravo tati, ai ghicit. Felicitări! Dar acesta ştii ce este?

– Cred că este un… căţel! (desigur, am greşit intenţionat, să văd cum mă corectează).

– Nu tati, nu este căţel, este o vulpe şireată, care fură găini, ca să le mănânce! Ai înţeles? (să vedeţi în poze ce faţă a făcut! 🙂 )

– Aşa? N-am ştiut. Mersi Sara că m-ai învăţat.

– Cu plăcere! Stai că te mai întreb…

   Şi uite aşa se desfăşoară „orele” Sarei. Ceea ce mă uimeşte cu adevărat, este plăcerea şi tenacitatea cu care îşi desfăşoară activitatea „didactică” de fiecare dată. Exact ca la grădiniţă! Binenţeles că imită din plin pe doamna educatoare, de care este foarte încântată şi despre care ne povesteşte de fiecare dată. O doamnă care merită toată admiraţia şi preţuirea, căci face o treabă minunată cu piticii din grupă. Şi uite aşa micuţa noastră creşte, creşte…

WP_20150707_001

–  Nu e bine tati, ai greşit! 

WP_20150707_002

WP_20150707_003

WP_20150707_007

Sara şi una dintre „eleve”!

WP_20150707_008

Să aveţi o zi minunată! 🙂

„Perluţele” Sarei (5)

WP_20150702_001

   Una dintre marile plăceri ale Sarei, din ultima vreme, este plimbarea cu trotineta. Deşi este o activitate sportivă, mica domnişoară nici nu concepe să iasă afară, decât în rochiţă şi cu pălăriuţă! Păi nu? Iar cât ţopăie pe lângă trotinetă, nu-i tace deloc guriţa cea vorbăreaţă:

   – Tati, mie îmi place mult să merg cu „totoneta”!

   – Eu credeam că-i zice…”troşcoleaţă”, nu?

   – Ba nu, tati,  nu e „ştorcoleaţă”, este o „totonetă”! Şi este frumoasă, pentru fetiţe, cu mov şi cu roz!

   La care tati a tras un fluierat admirativ. 🙂

   – Tati, nu mai „fluiereşte”, că nu-i frumos! 

   Poftim! Mai poţi să zici ceva, în faţa unei domnişoare atât de manierată? 🙂

WP_20150702_002

WP_20150702_003

„Perluţele” Sarei (4)

WP_20150427_001

   Mai nou, Sara şi-a descoperit o nouă pasiune: să înveţe toate mărcile de maşini şi siglele acestora. În drumul pe care îl facem de acasă până la grădiniţă şi înapoi, jocul recunoaşterii maşinilor de pe marginea drumului, este unul fascinant. Ce mult se bucură atunci când recunoaşte maşinile! Le spune numele cu o mare satisfacţie, stârnind zâmbetele trecătorilor miraţi că mogâldeaţa vorbăreaţă vrea să ştie mărcile maşinilor. Binenţeles că nu toate numele le poate rosti corect, dar tocmai asta face jocul mai amuzant. Iar dintre maşini, cred că aţi remarcat care este preferata ei: Matiz roşu pentru că este „micuţă şi drăguţă„!

   Iată cam cum decurge dialogul nostru, într-o zi veselă, când ne întoarcem spre casă:

   – Tati, ce maşină este asta?

   – BMW! Şi are sigla un cerculeţ cu alb şi albastru. Ai văzut?

   – Aha, „Bembe”! Lu’ mie îmi place „Bembe”. Dar asta ce maşină e, tati?

   – Păi este un Mercedes. Şi are sigla un cerculeţ cu o steluţă.

   – Da, „Mergedes”! E frumoasă, tati! Dar asta ce maşină e?

   – Este o Dacie veche. Uite, e ruginită.

   – E veche pentru că e bătrână!

   Şi uite aşa o ţinem tot drumul spre casă. Şi, pentru că este fetiţă, culorile maşinilor sunt foarte importante şi ţine să-mi precizeze de fiecare dată pe care le preferă. Ceea ce o miră, este că nu prea a văzut şi maşini….roze, căci ar fi fost de departe preferatele ei! 🙂

WP_20150517_001

   – Tati, pornim?

WP_20150517_003

Vă doresc să aveţi un weekend liniştit şi plin de bucurii! 🙂

„Perluţele” Sarei (2)

WP_20150430_004

   În ziua de Bobotează (6 ianuarie), am adus acasă de la Biserică o sticluţă cu Aghiasmă. Am lăsat-o la intrare, pe marginea unui dulap. Când am venit cu Sara de la grădiniţă, fiindu-i sete, mi-a cerut să-i dau apă din sticlă. Era una mică, de apă Borsec, în care pusesem apa sfinţită. Am încercat să-i explic că este „apă sfinţită, de la Doamne-Doamne” şi că trebuie să bem din ea doar dimineaţa. La care Sara îmi răspunde:

   – Tati, lu’ mie îmi place apa „simţită” Borsec! 😀

   – Măi, dar însetată mai eşti!

   – Da, sunt tare „insectată”!

   Vă daţi seama cât am putut să râd, după un asemenea „dialog”. De atunci, de câte ori vede o sticlă de apă Borsec, îmi cere să-i dau…. „apă simţită Borsec!”  Cum să nu-i dau?

WP_20150430_003