Miercurea fără cuvinte (CCLXXV)

O lume a inocenței…

Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.

Vă doresc o zi de miercuri minunată! 🙂

Somnorici

   Cum să nu-ți vină să-l mănânci, de drăgălaș ce e? După ce s-a zbenguit alături de frățiorii și verișorii pisoi (deh, neam mare! ), l-a furat somnul greu, lângă niște ghivece de flori. La cât de obosit era, nici mâncare nu-i mai trebuia! 🙂

„Familia Miau”

   Doamna Miţa este o pisică respectabilă, care de mulţi ani locuieşte în curtea părinţilor mei.  Încă de când era micuţă, s-a remarcat ca o mare „vânătoreasă”, prinzând cu plăcere tot ce-i ieşea în cale, prin curte: şoricei, vrăbiuţe, porumbei. Nu o dată ne-am mirat de talentul şi de tehnica ei deosebită de a prinde şoricei, la porumbarul din curte. Cu nasul ei deosebit de fin, asemeni unui radar performant, îi dibuia imediat pe musafirii chiţăitori nepoftiţi şi doar cu o mişcare abilă, îi înhăţa în gheare pe intruşi. Şi o face de fiecare dată cu o vădită plăcere.

   Şi mai îmi place un lucru la ea: are o sobrietate aparte. Nu-i place să fie mângâiată, deranjată, drăgălită. Cu figura ei serioasă, merge prin curte, fără să se uite în stânga sau în dreapta, preocupată doar de treburile ei serioase, de doamnă venerabilă.

   Cel mai tare mi-a atras atenţia un lucru. Se ştie că pisicile fac mulţi pui, uneori chiar şi de două ori pe an. Ei bine, Miţa nu a făcut decât câte un pui pe an. Parcă ar fi vrut să spună: „unul, dar bun!”. În schimb, ca o bunică bună, îi adoptă cu mult drag şi grijă pe toţii puii celorlalte pisici din ogradă. Au reuşit să facă un fel de…creşă pisicească, în care micuţii pisoi erau îngrijiţi împreună, ceea ce mărturisesc că nu am mai văzut. Chiar şi în aceste poze, se vede colaborarea perfectă dintre mămici, parcă vrând să arate grija pentru progeniturile ce vor duce mai departe stirpea cea aleasă! 🙂

   Sufleţele drăgălaşe, care ne fac viaţa mai frumoasă!

Micuţii pisoi, cam speriaţi de bliţul camerei foto!

Echipa mare a mustăcioaselor miorlăitoare.

Familia Miau!  🙂

Şi un cântecel vesel, care ne aduce aminte de copilărie.

Miţu (Life in Pictures)

    Miţulică este un motănel tare simpatic şi jucăuş. Dar şi foarte manierat. La uşa casei unde locuieşte, aşteaptă întotdeauna, răbdător, să fie poftit înăuntru.  Aşa precum puteţi vedea şi în aceste poze. A simţit că vine cineva să-i aducă ceva bun. 🙂

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba. Vă doresc să începeţi o săptămână cât mai bună! 🙂

Oala cu pisoi (Life in Pictures)

    Dacă stai să priveşti cu atenţie la animăluţele care trăiesc în preajma noastră, nu odată avem parte de momente tare vesele, care ne descreţesc din plin frunţile. Aşa „necuvântătoare” cum sunt (sau cum le credem noi!), au şi ele umorul şi veselia lor. Poţi să fii oricât de supărat, când vezi nişte pisoi jucându-se şi făcând tot felul de giubuşlucuri, nu poţi să nu zâmbeşti din toată inima. Ca şi negricioşii din aceste fotografii, care au profitat de prezenţa unei oale vechi, pentru a o încerca cu jocurile lor simpatice. Aşa că… poftiţi la oala cu pisoi! 😀

– Mă laşi şi pe mine în oală?

– Oala aceasta este numai pentru mine! Să ştiţi!

– Mami, îi spui să mă lase şi pe mine în oală? Te rooooog! 🙂

Life in Pictures – ideea lui Costin Comba.

Îmbrăţişare!

    O îmbrăţişare este întotdeauna un gest izvorât din iubire. Când suntem cuprinşi de braţele celor dragi, simţim cu căldură în inimă că suntem iubiţi, preţuiţi, ocrotiţi.

    Până şi-n lumea necuvântătoarelor regăsim gesturi atât de tandre, care ne uimesc. Doar sunt şi ele tot nişte…suflete! Nu-i aşa? Căci Creatorul a lăsat iubirea ca lege universală peste întreaga creaţie.

Dragoste frăţească!

– Noi vă dorim tuturor un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂

Cutia cu …pisici!

De când mă ştiu am iubit animalele! Nu am putut niciodată să trec pe lângă ele, fără să-mi stârnească atenţia, interesul. Puişorii de găină, răţuştele, pisoii, căţeluşii, bobocii sau mieluşeii… toate aceste vietăţi mi-au încântat copilăria şi-mi sunt la fel de dragi şi acum.

În această vară, neamul pisicesc din curtea noastră s-a înmulţit considerabil. Numai anul acesta au apărut trei generaţii noi! Între toţi reprezentanţii familiei domneşte o armonie perfectă, fiecare ştiindu-şi bine locul în această ierarhie. Cei mici sunt atât de hazlii când încearcă cu gesturi stângace să imite abilităţile acrobatice ale seniorilor.

Cine a crescut pe lângă casă pisici, ştie că acestea sunt pur şi simplu fascinate de locurile înguste, de cutii, cotloane greu accesibile, curiozitatea fiindu-le o trăsătură definitorie. Nu o dată le-am găsit în cele mai incredibile locuri, mirându-mă de inventivitatea pe care au avut-o atunci când au reuşit să treacă de grele obstacole.

Priviţi cu câtă plăcere s-au îngrămădit într-o cutie de carton, de parcă loc mai confortabil ca acela nici nu mai există!

Somnul de după-amiază este atât de dulce….

Pisoi

Când vezi aceste ghemotoace mici şi  pufoase, nu ai cum să nu-ţi fie dragi şi să doreşti să-i iei în braţe şi să-i mângâi. Sunt atât de fragili, atât de delicaţi, dar şi atât de jucăuşi. Mai mare plăcerea să-i vezi cum se zbenguie în stilul lor …pisicesc. Amintindu-mi de …Amitirile… lui Creangă, le-am făcut o şfară cu motocei, ca să se joace cât le-o fi pofta.

Spuneţi dacă nu v-aţi dori un asemenea sufleţel drag?