Înainte de plecare

   E clar, se apropie! Da, primăvara ne dă semne tot mai puternice că vrea să vină cât mai degrabă. Ziua este mai lungă, iar soarele din ultimele zile străluceşte tot mai puternic, spre bucuria noastră, după atâtea zile de iarnă puternică. Omătul căzut din belşug, cu săptămâni în urmă, a început să se topească cu repeziciune, iar streşinile caselor s-au transformat în adevărate…”cascade”. Peste tot se aude susurul apei şiroind pe sub troienele care se împuţinează cu fiecare clipă, sub razele soarelui.

   Înainte de plecare (sperăm să nu se …răzgândească!), m-am gândit să mai pun aici câteva poze cu doamna Iarnă, căci trebuie să recunoaştem că a fost o iarnă frumoasă, aşa cum nu am mai avut de mulţi ani. Hai s-o mai admirăm un pic!

   Tufişurile frumos împodobite cu omăt strălucitor.

O pasăre a trecut pe aici, croindu-şi drum prin zăpadă.

Frumoşii mesteceni, strălucind în lumina iernii…

Aşteptând oamenii, pentru o clipă de ralaxare…

Pe-aici era un mic lac! Gerul şi zăpada l-au transformat în …teren de joacă!

Copacii frumos împodobiţi în veşminte albe.

Parcă ar fi căsuţa piticilor! 🙂

Brazii – mereu frumoşi, în orice anotimp!

Mici „ornamente” roşii, rămase ca o amintire din anul ce-a trecut…

Ţurţurii ca nişte stalactite, împodobind streşinile caselor cu siluetele lor cristaline.

Apusul iernii? Poate că da!

Vă doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos! 🙂 Pe acorduri…hibernale!

Reclame
Published in: on 25/02/2012 at 11:11 am  Comments (30)  
Tags: , , , ,

Iarna pe uliţă

Trebuie să recunoaştem că de mulţi ani nu am mai avut o iarnă atât de bogată în omăt. Ne mulţumeam chiar şi cu puţinii fulgi de zăpadă care abia albeau puţin pământul şi numai pentru puţin timp. Ne aminteam cu nostalgie de iernile copilăriei, când făceam derdeluşuri cât gardul sau tunele prin zăpadă, într-o hărmălaie de nedescris, de vuia strada de glasurile copiilor. Exact ca-n poezia lui George Coşbuc, de care ne amintim cu atâta plăcere.

Anul acesta „baba Iarna” a venit pe uliţele satului cu o trenă bogată de nea, aşternând un covor gros şi alb. Crivăţul a suflat aşa cum numai în Bărăgan poţi vedea (şi simţi!), viscolind zăpada prin toate cotloanele. Au fost câteva zile în care nu zăreai pe stradă nici ţipenie de om. Doar vălătucii de zăpadă învolburată de vântul tăios care bătea cu putere. Dacă te încumetai totuşi să te aventurezi pe stradă, trebuia să te înarmezi cu multă hotărâre pentru a face faţă stratului gros de zăpadă care astupase cu totul drumul, încât te simţeai un fel de „explorator” prin peisaje … polare! Când vremea s-a mai liniştit şi soarele a reapărut pe cer, abia atunci am văzut „isprăvile” iernii. La capătul străzii drumul a „dispărut” sub un munte de omăt bine bătătorit,  la ultima casă gardul abia se mai zărea, iar în dreptul porţii a fost săpat un „tunel de acces”!  🙂

Acoperişurile „căciulate” de stratul gros de zăpadă împodobesc atât de frumos casele modeste ale oamenilor. Iar crengile copacilor, încărcate de promoroacă, ne duc cu gândul la „pădurea de argint” din poveştile copilăriei.

Văzând atâta frumuseţe în jur, parcă şi „baba Iarna” este de-acum o „Crăiasă a zăpezii”! Nu?

„Parca pe aici era drumul?” 🙂

Iarna în Bărăgan

Fiecare anotimp are farmecul său şi tocmai noianul de frumuseţe pe care ni-l oferă fiecare perioadă a anului, ne  face să ne alegem momentele preferate. Suntem în plină iarnă şi ne bucurăm din plin de frumuseţea ei … „îngheţată”. Iar peisajele acoperite de un imens alb imaculat ne arată o lume mai…albă! Şi mai frumoasă!

Şi peste Bărăgan iarna a venit cu omăt din belşug. Şi nu este decât începutul, ne avertizează meteorologii. Cu gândul la urarea de Pluguşor: „iarna-i grea, omătu-i mare, semne bune anul are…”, primim bogăţia zăpezii cu bucurie!

Drumurile acoperite de nea, ne duc cu gândul la „sania cu zurgălăi” din cântecul binecunoscut!

Leagănele aşteaptă cuminţi vremuri mai calduroase, căci copiii sunt acum la săniuş!

Cu toate problemele legate de ger, am avut parte de o iarna frumoasa!