Mesteceni

Sunt atât de frumoşi! Cu siluetele lor delicate, cu frunzele în multe culori, foşnind la fiecare adiere de vânt, cu crengile subţiri, pletoase, cu trunchiurile lor drepte, de un alb strălucitor… Îmi plac enorm de mult aceşti copaci! Nu pot să nu mă opresc din drum, măcar câteva clipe, atunci când îi zăresc în cale. Le ating cu bucurie trunchiurile albe, culeg o frunză, privesc cerul senin printre crengile lor şi îi admir cu-atâta drag.

Frumoşi mesteceni…

În lumina soarelui de toamnă…

Aşa erau prin septembrie, încă bogaţi în frunze…

La fel de frumoşi şi în octombrie! Covorul de iarbă este presărat cu frunzele ce au căzut…

Frumoase frunze, pe firmamentul cerului de un senin …orbitor!Atât de alb!

Te-apropii de trunchi şi simţi „respiraţia” mesteacănului. O imensă pace îţi inundă sufletul… Priveşti, împreună cu el, seninul nesfârşit al cerului… Este atât de bine!

Te îndepărtezi de ei,  urmându-ţi calea, dar privirile se întorc spre siluetele zvelte ale frumoşilor mesteceni. Ca o promisiune că vei mai trece să-i vezi…

Şi câteva dintre minunatele versuri ale lui Esenin… Desigur, despre …mesteceni! Frumoşii mesteceni…

Published in: on 16/11/2010 at 11:23 pm  Comments (11)  
Tags: , , , , , ,

Frunze…

Nu mă aşteptam să avem parte de o toamnă atât de frumoasă! Parcă nici nu este… toamnă! Ultimele zile au fost unele, mai degrabă…primăvăratice! Soare strălucitor, cer atât de senin şi nişte temperaturi…incredibile pentru această perioadă a anului. Oameni ieşind pe stradă în haine subţiri. Mult mai mulţi oameni pe afară, decât dacă ar fi fost un noiembrie ploios şi friguros. Ne bucurăm cu toţi de această căldură neaşteptată.

Parcă şi natura este bulversată de această întoarcere a căldurii. Am văzut copaci înmuguriţi! Este… totuşi toamnă. Copacii şi-au lepădat, în cea mai mare măsură, veşmintele înfrunzite. Ici-colo mai vezi câte o frunză aninată printre ramuri. Covorul de frunze foşnitoare ne sădeşte în suflet melancolia toamnei… Încă un an se duce din viaţa noastră… Încă un rând de frunze ce cad din pomul vieţii…

Frunze ce suntem…

Să priveşti spre soare printr-o…frunză…

Noian de auriu…

„Horă” de frunze!

Covor de frunze…

Frunze verzi…frunze ruginii…

…şi frunze verzi, vii, printre cele căzute…

„Valuri” de frunze… şi o melodie atât de frumoasă!

Autumnale (III)

Respiraţi frumuseţea toamnei prin toţi porii fiinţei voastre!

Sorbiţi cu privirea  fiecare strop de culoare, fiecare „piesă” din acest incredibil puzzle…

Nu nesocotiţi ceva din ceea ce ni se oferă cu atâta generozitate. Totul e „gratis”, iar admiraţia noastră este cel mai bun „preţ” pentru tot ceea ce primim… Totul este important, totul contează, totul emană frumuseţe şi perfecţiune. Chipul divin răzbate din tot ceea ce este, din cele văzute şi din cele (încă) nevăzute…

Frumoşi mesteceni!

Ruginiul toamnei…

Încă verzi! Unii mai drepţi, alţii mai aplecaţi, parcă te îndeamnă să-ţi plimbi paşii printre ei…

…şi-o păpădie rătăcită-n toamnă!

Ce bogăţie de nuanţe de roşu!

…dar şi de verde!

Ciulinii au şi ei frumuseţea lor. Un buchet cu…ţepi!

Şi aceşti ciorchini, frumoşi la vedere, ce atrag privirile.

Frunze ruginite…

…şi seminţe ce vor încolţi…la primăvară!

Şi peste toate acestea…un cer senin minunat! În acorduri de Bach, simfonia naturii răsună atât de frumos…. Ascultaţi!