Încă iarnă…

Cele câteva zile călduroase de săptămâna trecută, aproape că ne convinseseră că iarna e pe sfârşite. Dar nu e chiar aşa. Suntem în luna februarie, iar doamna Iarnă este încă în plină domnie. De dimineaţă mă uitam pe fereastră şi…începuse să ningă. Fulgi răzleţi se iţeau din cer. Gerul din ultimele zile ne-a pus şi el gândurile îndrăzneţe la punct. Prin grădini am zărit şi câţiva ghiocei tare grăbiţi (aşa sunt ei!), dar frigul ne spune că trebuie să mai aşteptăm. Să mai avem puţină răbdare.

Are şi iarna frumuseţea ei. Şi-ar fi păcat să nu o admirăm. Să nu profităm de tot ceea ce ni se oferă. Să preţuim fiecare clipă, colţ de cer, rază de soare, fulg de nea….Să mulţumim Cerului că încă le avem şi le putem vedea.

Minunatul alb al zăpezii!

Covorul de nea aşternut peste grădină. Totul este atât de alb şi de frumos!

Urme pe zăpadă… Şi câteva frunze, uitate prin copaci toamna trecută, zburate de vântul care a aşternut zăpada…

Ţurţuri ca de cristal, la streşinile caselor…

…lucind în soare…

Troianul de pe acoperiş, explorat de o pisică.

Camuflate în zăpadă!

Zăpada depusă în tot felul de forme interesante.

O scară din zăpadă!

Un mic „vestitor” grăbit, adus în casă, la căldură.

Reclame

Drum de iarnă

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place foarte mult să călătoresc. Când mă aştern la drum, abia aştept să admir toate frumuseţile care se ivesc în cale. Şi sunt atâtea de văzut….

La drum mă simt cel mai aproape de …mine. Eu şi cu gândurile mele….Copacii de pe marginea drumului, trecând unul câte unul, de o parte şi de alta, rămânând tot mai în urmă, ca nişte urme ale trecerii călătorului…

Cerul senin, incredibil de senin! Ca o mare revărsată pe bolta de deasupra lumii.

Câmpurile albe, incredibil de albe şi nesfârşite…

Lumina strălucind orbitor! Doamne, câtă lumină ne dăruieşti! Este minunat!

Călător pe drum de iarnă… Călător prin viaţă…

Câmpuri albe…

…cer senin…

Spre asfinţitul zilei…

AsfinţitŞi-a mai trecut încă o zi din viaţă…

Urme prin zăpadă…

Când afară ninge, totul în jur se îmbracă într-o minunată haină albă de nea. Totul străluceşte, totul este curat şi frumos. Lumea întreagă pare să se transforme într-o lume de vis… O lume de poveste…Vă mai amintiţi de bucuria din copilărie, atunci când vedeam prin fereastră primii fulgi de zăpadă, plutind alene, parcă cernuţi din nori de o mână nevăzută? Abia aşteptam să se aştearnă stratul de zăpadă, ca să ieşim cu săniuţele la joacă… Dar primul lucru pe care îl făceam, era să alergăm şi să facem urme, cât mai multe urme prin covorul pufos de zăpadă.  Un fel copilăresc de a lua în stăpânire zăpada…”noastră”!

Chiar dacă vremea copilăriei a trecut demult şi alte generaţii şi generaţii de copii ne-au urmat, obiceiul explorării zăpezii proaspăt aşternute, a rămas la fel de viu. Copiii lasă în neaua proaspătă urmele trecerii lor printr-o lume albă şi frumoasă.

Urme ale trecerii prin viaţă…

Pârtieeee!

Cărări albe…

O salcie aplecată peste lacul îngheţat.

O moară ce macină …trecerea vremii…

Şi urme ale verii care-a fost…

urme

Peisaj de iarnă

Sfintele Sărbători ale Crăciunului sunt atât de aproape! Le aşteptăm cu bucurie în suflet şi cu nerăbdare. Pentru că, de fiecare dată, ele ne aduc în suflet lumină, speranţă, încredere şi pace. Oricât de greu ar fi fost anul pe care ne pregătim să-l încheiem, de Crăciun lăsăm loc speranţei în inimile noastre!

Şi, pentru că aşa este frumos, a avut grijă Cel de Sus să ne „asorteze” Sărbătorile cu zăpadă din belşug. Un Crăciun cu zăpadă, cu ţurţuri la streşini, cu copaci plini de nea, cu mult alb strălucitor de jur-împrejur. Ce poate fi mai frumos?

Covor de nea şi verdele brazilor!

Alb strălucitor, în lumina soarelui de decembrie…

Zăpada pufoasă, împodobind ramurile…

O căsuţă ca-n poveşti!

E vremea săniuţelor! Căruţa….să aştepte liniştită până la primăvară! 🙂

O cuşmă albă, din zăpadă, în vârful unui par de la gard. Parcă ar fi capul unui…pitic din poveste!

Strălucitor de frumos! O mulţime de cristale de gheaţă…

Arse de ger, câteva fire de iarbă au scos capul afară din plapuma de zăpadă!

Şi un colind duios care să vă aducă bucurie în suflet!

„Viforniţa”

Când socoteam mai bine că am scăpat de capriciile iernii acesteia, după ce i-am „admirat” zburlirile furioase şi geroase, după o scurtă perioadă de acalmie ne-am pomenit că viforoasa iarnă a revenit mai supărată ca oricând!

Viscol puternic, ger năprasnic, troiene uriaşe, drumuri blocate, oameni rămaşi blocaţi în trafic…. pur şi simplu o iarnă înfricoşătoare! Care de fiecare dată ne „surprinde” nepregătiţi.  Pentru că subestimăm forţa naturii, dar şi pentru că ne încredem prea mult în „puterile” noastre. Uitând că nu noi am rânduit vremea şi vremurile…

Published in: on 12/02/2010 at 2:04 am  Comments (4)  
Tags: , , , , ,

Flori de gheaţă

Dacă în celelalte anotimpuri de peste an ne putem delecta cu o sumedenie de flori, care mai de care mai frumoase, mai colorate, mai uimitoare, iarna are şi ea…florile ei! Cu nimic mai prejos în frumuseţe. Cristale de gheaţă, în cele mai neaşteptate forme, împodobesc întreaga natură şi toate devin …sclipitor de frumoase!

O lume de gheaţă!

Şi flori de gheaţă la ferestre!

…florile de anul trecut din gradina, parca date cu zahar!

…şi câteva fire de iarbă… aşteptând dezgheţul…

Published in: on 05/02/2010 at 12:28 pm  Comments (4)  
Tags: , , ,

Gerul Bobotezei

A rămas în tradiţia poporului român această expresie: “gerul Bobotezei”. Adică un ger straşnic care face ca toate să încremenească ca într-un imperiu al frigului.  Aproape în fiecare an, după Anul Nou, în preajma marii sărbători creştine a Botezului Domnului, iarna îşi ascute colţii de frig şi de gheaţă, parcă vrând să confirme vorba populară. Iar o zi de Bobotează fără gerul proverbial, parcă nici nu are farmec! Mergem la Biserică să luăm aghiasmă, această apă sfinţită ce ne aduce aminte de binecuvântarea Iordanului, tocmai într-o zi în care apele încremenesc de ger. O ducem acasă cu încredinţarea că Dumnezeu va binecuvânta casele, lucrurile şi însăşi viaţa noastră.

dsc00454-1

 

Şi în acest an Boboteaza a venit cu frig. Un ger năprasnic a lovit întreaga ţară. Şi după trecerea acestei zile sfinte, gerul a mai stăruit peste natura întreagă. Printre norii care au acoperit soarele, din când în când s-au mai strecurat şi razele sfioase ale soarelui. Au fost chiar şi zile însorite, dar soarele era unul… cu dinţi – cum spune o altă vorbă românească. Chiar dacă gerul ne adună pe toţi în casă, la căldură, atunci când mai ieşim pe afară, nu putem să nu admirăm natura împodobită cu mii de cristale de gheaţă. Copacii sunt atât de frumos tapetaţi în alb, de parcă sunt pudraţi cu zahăr. Cele câteva flori care au cutezat în luna decembrie să înflorească, amăgite de căldura înşelătoare, acum stau îngheţate, căci iarna şi-a intrat în drepturile ei. Câteva frunze au rămas agăţate printre crengile copacilor, zbătându-se în bătaia vântului rece.

dsc00464-3

Are şi iarna frumuseţea ei! Chiar dacă este una mai aspră, asortată cu frig, vânt şi cer mohorât. Toate cu rostul lor, aşa cum le-a rânduit atât de bine Cel ce le-a zidit pe toate! Le admirăm pe toate şi dăm slavă Creatorului!   

dsc00455-2

dsc00439-4

dsc00470-5

Trandafir

dsc00472-6

dsc00474-7

Frunză-n vânt

dsc00466-8

Iarna în grădină

Iarna pe uliţă