Mache și Sache

dav   Într-o grădină din apropiere de locuința noastră, mă întâmpină în fiecare dimineața două personaje simpatice, cu care mă „salut” de fiecare dată când trec pe acolo. Un câine negru, frumos și foarte lătrăcios, paznic de nădejde al curții lui și prietenul său de nedespărțit – un…. gâscan ciufulit și foarte sâsâit. Cum vă spuneam, câinele patrulează de zor în perimetrul său, încât a făcut cărări bătute pe lângă garduri. Numai că, de la o vreme încoace, în patrulările sale rapide îi ține companie și acest gâscan, care nu se lasă deloc mai prejos la viteză.  Când îl vezi cum fuge în urma câinelui, „lipa-lipa” cu tălpile lui portocalii, nu poți să nu zâmbești. Iar dacă latră câinele, face și el o hărmălaie de numa`- numa`: ga, ga, ga! Cineva se amuza într-o zi de acest cuplu simpatic, zicând: „măi, măi, gâscanul ăsta se crede câine!

   Și cum pe câine am auzit că-l strigă stăpânii Michi sau Mache, m-am gândit că „sâsâitului” i s-ar potrivi numele de Sache. Mache și Sache! Frumos, nu? Lui Mache îi mai aduc câte un os dimineața și e tare bucuros. Nu mai mă latră demult, căci știe că-l așteaptă surprize gustoase de la mine. Acum trebuie să-i aduc ceva și lui Sache, altfel cum? 🙂 Și uitați, așa îmi încep eu diminețile, cu acești prieteni dragi…. necuvântători!

dav

Anunțuri

Somnorici

WP_20160619_19_24_11_Pro

   Cum să nu-ți vină să-l mănânci, de drăgălaș ce e? După ce s-a zbenguit alături de frățiorii și verișorii pisoi (deh, neam mare! ), l-a furat somnul greu, lângă niște ghivece de flori. La cât de obosit era, nici mâncare nu-i mai trebuia! 🙂

WP_20160619_19_24_04_Pro

Published in: on 01/07/2016 at 12:39 am  Comments (25)  
Tags: , , ,

Boboceii

WP_20140607_004   O vizită la ţară, în mijlocul naturii, nu înseamnă doar o evadare din aglomeraţia urbană, cât mai ales un prilej de bucurie pentru cei mici şi descoperirea unei lumi frumoase, pline de lucruri interesante. Pe lângă floricele de tot felul şi curţi pline de verdeaţă şi frumuseţi, sunt şi atâtea fiinţe mici, cu care îţi doreşti să te joci. Cum ar fi aceşti bobocei de gâscă, de care bobocica  Sara era fascinată aseară, atunci când i-a zărit pentru prima dată. Numai că, părinţii bobocilor au avertizat-o să stea departe de puii lor, pe care îi protejau cu sunete sâsâitoare ameninţătoare. Aşa că şi fetiţa s-a mulţumit să-i admire de departe. 🙂

WP_20140607_001

WP_20140607_003Să aveţi o zi minunată!  🙂

Şi… un cântecel despre bobocei de raţă!

Orfelinele

    Astă iarnă, pe frigul acela cumplit, care ne-a cam înspăimântat, când nici nu îndrăzneai să scoţi capul afară, la poarta casei părinţilor mei au apărut două ghemotoace de blană, scâncind înfrigurate. De unde au venit, cine le-a adus acolo pe o vreme ca aceea? Întrebări fără răspuns. Noroc că cineva din casă le-a auzit scâncetul şi le-a adus în casă. Două ghemotoace cu ochi, îngheţate bocnă, care s-au încălzit imediat lângă sobă, într-o cutie de carton, care le-a devenit dormitor. Erau atât de mici şi neajutorate, de ţi se rupea sufletul de milă! În câteva săptămâni, cele două fetiţe s-au întremat şi au crescut uimitor de repede, aducând multă veselie în ogradă, cu lătratul lor subţire şi cu giumbuşlucurile lor. Şi ceilalţi membri ai familiei căţeleşti le-au adoptat imediat pe cele două orfeline. Seriozitatea cu care păzesc curtea, parcă ar vrea să arate recunoştinţa lor pentru că au fost adoptate şi salvate de la o moarte sigură.

    Fiinţe mici şi drăgălaşe, care aduc atâta bucurie în viaţa oamenilor!

 Numai ochi şi urechi! 🙂

Hai la joacă!

    Într-o zi, pe când mă îndreptam spre casă, am zărit un căţeluş care se juca de mama focului cu o pisicuţă. N-aveau nicio treabă cu vorba din bătrâni, care spune că pisica nu se înţelege de niciun fel cu câinele. Parcă erau cei mai buni prieteni şi nici nu le păsa de oamenii care treceau pe alături şi se uitau oarecum miraţi la jocul lor. Căţelul alerga de zor în jurul pisicii, iar aceasta se tot rostogolea, încercând să-l prindă cu lăbuţele. Apoi se opreau brusc şi se priveau câteva clipe,  nemişcaţi, de parcă s-ar fi întrebat unul pe altul: „mai tragem o tură de joacă?” Şi iarăşi începea partida de „prinselea„. I-am zărit şi în alte zile, la fel de puşi pe giumbuşlucuri.

    Până şi animalele ne arată lecţia bunei înţelegeri şi a toleranţei! Decât ceartă şi supărare, tot joaca e mai bună! 🙂

Arici pogonici

Aţi văzut vreodată un arici? Este tare simpatic şi, în ciuda „pădurii de ţepi” din spatele său, îţi vine să-l…mângâi. Numai că…el chiar înţeapă! 🙂 Este şi foarte temător când vede curioşi prin preajma sa. Cu ce să se apere şi el? Cu ţepii din spinare!

Am avut ocazia să fotografiez un arici, culmea! în mijlocul unui oraş mare, la Constanţa. Era vară, era noapte şi afară era tot cald după o zi caniculară. Într-un tufiş din apropiere, tot foşnea ceva prin iarbă. Curiozitatea m-a împins să văd ce e. Când l-am văzut pe Aricică, m-am bucurat de o aşa prezenţă inedită. L-am mângâiat puţin pe spinarea ţepoasă şi m-am bucurat că nu s-a făcut ghem. Poate că se obişnuise cu oamenii!? M-am bucurat că am putut să-i fac o poză în care am putut să-l surprind în toată „măreţia” lui. Nu-i aşa că este tare drăgălaş? Citeam într-o revistă că uneori se apropie de casele oamenilor şi, dacă au parte de puţină mâncărică şi linişte, rămân acolo şi nu se mai feresc atât de tare de oameni. Cum o fi să ai o grădină cu…arici? 😀

Mi-am amintit de revista care mi-a încântat copilăria. Se numea…”Arici pogonici„. Vă mai amintiţi de ea?

Prieteni

Sunt sufletele de lângă noi. Prieteni cu suflet cald, cu inima mereu aproape, dăruindu-ne clipe de adevărată bucurie. De multe ori mai.. umani decât oamenii, mai sinceri, mai devotaţi, mai iertători, mai apropiaţi de sufletul nostru, prietenii necuvântători ne sunt dăruiţi de Cel de Sus pentru a ne face viaţa mai frumoasă, mai bogată, mai plină… Să ne mai mirăm că tocmai de la aceste făpturi ale Domnului învăţăm adesea să fim mai…oameni? Că ne dau lecţii nouă, oamenilor, lăsaţi de Creator să conducem lumea cu înţelepciune? Ceea ce…nu prea reuşim…Deşi tare ne mai împăunăm cu (ne)priceperea noastră, în faţa celor mai „neînsemnaţi” decât noi.

Am scris aici de mai multe ori despre animăluţele la care ţin atât de mult. Fiinţe dragi, suflete calde. Când vezi cum te privesc în ochi, cum te urmăresc cu privirea, cum te cunosc de bine, cum te iubesc din toată inimioara lor, şi-ar face orice ca să te bucure, să îţi arate toată dăruirea lor….nu poţi să nu le dăruieşti, la rândul tău, iubire. Şi-i laşi să ţi se lipească de suflet şi rămân acolo pentru totdeauna.

Prieteni dragi…

Dac-ar putea să vorbească….uitaţi ce ne-ar spune!

„Brunetul” din prima poză este Zorro (fain căţel!), iar blănosul de mai sus este Tigruţ! Nu prea ştie să zâmbească în poze, dar e un mare jucăuş!

Pufa şi Lulu, pe vremea când „copilăreau” prin ogradă! Astăzi…sunt dulăi pe cinste! Dar la fel de puşi pe joacă şi taaare iubitori. Nu uită că au fost adoptaţi… de pe stradă! Acum sunt membri deplin ai „familiei”.  🙂

Îmbrăţişare…

Pufuleţ

V-am mai povestit despre căţeluşa mea Bibilica, cea care ne-a umplut ograda de căţei drăgălaşi. Azi a venit rândul lui Pufuleţ, ultimul membru al familiei canine, pe care vi-l prezint cu drag. El face parte din … recolta de toamnă! Din păcate, a rămas singurel, fără compania celorlalţi frăţiori, care au fost foarte bolnăviori.

Pufuleţ este un ghemotoc de blană, pufos şi moale, cu ochişorii negri ca două măsline. Şi, pe deasupra, lătrăcios foc! Glasul lui subţire răsună în curte ca un clopoţel! Iar mama-Bibilica îi veghează cu grijă orice mişcare. Doar e …odorul ei!

Un drăgălaş de căţel!

Aici e puţin cam timorat de … acrobaţia de pe o buturugă! 🙂

Atent la tot ce se petrece în jur!

Pufuleţ şi mămica lui!

Căţeluşi

Căţeluşa noastră Bibilica ne-a fericit în această iarnă cu o pereche de căţeluşi foarte drăgălaşi. Două ghemotoace pufoase, cu nişte ochişori strălucitori! Nu ai cum să nu-i îndrăgeşti de cum îi vezi. I-am adus puţin în casă şi i-am pozat. Au fost tare timizi, căci locul nu semăna cu „căsuţa” lor.

Timiditatea le-a trecut imediat ce au primit un os cu cărniţă. Aşa da! – păreau să spună cu mulţumire.

Acum e primăvară şi toată curtea e a lor. Zburdă şi se joacă în voie şi descoperă cu bucurie lumea aceasta. Ca nişte copii… 🙂

Published in: on 13/04/2010 at 2:52 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,