
Călători
Călători prin viaţă…asta suntem. Mereu pe drum, mereu în mers. Încercăm atâtea drumuri până ce ne găsim drumul! Acela care este numai al nostru… E greu să-ţi găseşti propriul tău drum. Important este să vrei să-l găseşti. Altfel…rătăceşti.
Ne intersectăm adesea cu drumurile celorlalţi. Uneori mergem alături. Alteori doar ne salutăm. Sau trecem unii pe lângă alţii fără să ne spunem nimic. O lume plină de ….drumuri. Fiecare drum are ceva unic. Începe de undeva, şerpuieşte prin imensitatea lumii şi se pierde în zare către…undeva. În zare se vede doar…cerul. Uneori senin, cu soarele strălucind peste toate. Alteori plin de nori, furtunos chiar. Pe marginea drumului…copaci. Ca nişte martori tăcuţi la trecerea oamenilor.
Toamna, copacii sunt parcă mai frumoşi ca oricând. Înveşmântaţi în culoare… De parcă ar vrea să ne spună ceva despre frumuseţea drumului…
Soarele apune şi îşi revarsă ultimele raze peste lume…
În amurg, silueta unei fântâni la marginea drumului…
Noaptea îşi lasă încet-încet „cortina” sa întunecată peste drumuri, peste toate… Dar mâine toate vor străluci în lumina răsăritului unei zile noi!

Răsărit de soare
Un răsărit de soare este întotdeauna o minune! Din întunericul nopţii lumina zorilor „ţâşneşte” umplând totul de binecuvântarea unei noi zile. Iar un răsărit de soare la malul mării … rămâne în suflet ca un „spectacol al naturii” de neuitat. Pur şi simplu este mirific! Oricât de dulce ar fi somnul de dimineaţă, merită să ne trezim şi să admirăm „naşterea” unei noi zile.
Linişte … linişte deplină. Doar valurile mării se aud discret ca nişte paşi uşori. Din când în când şi ţipătul vreunui pescăruş rătăcit în noapte…
Bună dimineaţa!
Iar peste zi … albastrul nesfârşit al mării şi al cerului…
