Rămas bun, Majestate!

Regele Mihai

   Astăzi, 16 decembrie 2017, într-o zi mohorâtă de iarnă, românii și-au condus pe ultimul drum pe Majestatea Sa Mihai I – ultimul Rege al României. Un eveniment trist, cu care se încheie o pagină importantă din istoria poporului nostru. O mare personalitate, care s-a aflat în fruntea acestei țări în momente istorice tragice, când destinul acestui popor a fost schimbat într-un mod dramatic. Pe harta lumii, marile puteri au trasat noi granițe, noi direcții, hotărând cu duritate schimbări majore, fără să țină seama de aspirațiile popoarelor. În acele vremuri atât de tulburi, un Rege tânăr stătea în fruntea poporului său. S-au spus și s-au scris multe despre acei ani, iar părerile istoricilor și comentatorilor sunt atât de diferite. Cel mai bine a știut adevărul chiar Majestatea Sa – martor principal la acele evenimente istorice. Și l-a spus de nenumărate ori, pentru cei care au vrut să-l audă. Vor mai fi scrise multe pagini despre Regele Mihai. Chiar și după trecerea Sa la cele veșnice, unii nu vor conteni să-l conteste și să-l denigreze. Dar asta vine să confirme valoarea sa. Un lucru este clar: a fost și va rămâne o mare personalitate a poporului român!

   În aceste zile de doliu național, când televiziunile au vuit cu materiale, știri și emisiuni dedicate Regelui, mi-am amintit cu nostalgie cum am aflat eu despre Majestatea Sa. Cum numele Său s-a întipărit în memoria și în inima mea, pentru totdeauna. Eram copil și petreceam mult timp pe la bunicii mei materni, care stăteau în aceeași curte cu noi. Pe timpul iernii, în odaia călduroasă a bunicii, scotoceam prin sertarul mesei, când am găsit într-un colț câteva monede argintii foarte frumoase. Am citit pe ele următorul text: „Mihai I Regele românilor”. Atunci am întrebat-o pe bunica cine este acest Rege al românilor? Cu glasul său blând și cu marele-i talent de povestitor, bunica mea mi-a povestit mai multe despre cel care a fost în fruntea acestui popor, în anii tinereții sale. De câte ori aveam ocazia, mai luam monedele din sertar și mă uitam la ele: coroană, Rege… lucruri fascinante pentru un copil. La școală tronau pe pereți simbolurile puterii comuniste, tocmai aceea care îl izgonise pe Rege din propria-i țară…

  După ce am mai crescut, într-una din zile, am fost martorul unei discuții emoționante dintre bunicul meu și câțiva camarazi de-ai săi, împreună cu care fusese pe front, în război. Amintiri dureroase, răni sufletești care încă nu se vindecaseră, dorul de camarazii care muriseră pe câmpurile de luptă. La un moment dat, bunicul a povestit ceva remarcabil: înainte de a pleca cu regimentul său pe front, în unitatea militară de lângă București, unde se afla în acel moment, într-una din zile a trecut în vizită tânărul Rege Mihai. Bunicul meu era de gardă, la post, chiar la intrarea în unitate. Când Regele a coborât din mașina cu care venise singur (îi plăcea să facă asemenea vizite inopinate), bunicul i-a prezentat onorul, așa cum știa că trebuie să facă în fața conducătorului Armatei române. Faptul că Regele a dat mâna cu el, un tânăr țăran din Bărăgan, avea să rămână adânc întipărit în inima sa, pentru tot restul vieții. Am ascultat cu emoție această dezvăluire și am păstrat-o în inima mea de copil.

   La câțiva ani după Revoluție, în timpul unei vizite extraordinare pe care Majestatea Sa Regele Mihai a făcut-o în România, înainte să se stabilească definitiv în țară, a trecut și prin Ialomița mea natală. Am avut ocazia să-l văd, să-i stau în preajmă, să dau mâna cu dânsul. Și mi-am adus aminte de bunicul meu, dar și de bunica, care îmi povestise atât de frumos despre Regele românilor. O întâlnire de suflet, un moment dătător de speranță, pentru acei ani atât de frământați. Mulți au sperat că poate se va schimba ceva în țara asta, că poate românii vor alege întoarcerea la normalitatea aceea mult dorită. Anii au trecut, lucrurile nu s-au schimbat prea mult în România, românii au preferat să rămână cu aceiași conducători care s-au priceput de minune să-i dezamăgească pe alegători, iar Majestatea Sa Regele Mihai I a rămas un Rege de suflet al tuturor românilor. Un reper moral pentru atâtea generații de români.

   Pentru că în aceste clipe, trupul neînsuflețit al Regelui este coborât întru odihna mormântului, alături de strămoșii săi, se cuvine să-i spunem cu reverență și recunoștință: Rămas bun, Majestate!

100 lei

MS Mihai I

Anunțuri