Pentru că este iarnă, stăm mai mult prin casă, chiar dacă vremea de afară a fost destul de prietenoasă. Mai ales în zilele ceţoase şi umede, câmpul de joacă s-a mutat acasă. După o trecere în revistă a jucăriilor, priviţi ce-a rămas în urmă. Dar cum Sara este deja fetiţă mare, a avut ea grijă să pună în bună rânduială toate jucăriile. Cu puţin ajutor, desigur.
Priviţi gospodina în plină acţiune! 🙂
– Nu-i aşa că mă pricep? 🙂
– În loc de sanie, pot să mă dau cu ligheanul pe covor, nu? 😀
Primele experienţe ale vieţii, în anii fragedei copilării, sunt evenimente de neuitat. Primii paşi, primele cuvinte, primele jucării, cântecele, poveşti… Şi câte şi mai câte sunt… „primele” în viaţa omuleţului ce păşeşte încrezător spre viitor, vegheat de grija şi de dragostea părinţilor.
Prima întâlnire cu marea este cu adevărat emoţionantă. Să îţi apară în faţă, dintr-o dată, atâta întindere de apă, nu este deloc puţin lucru. Unde până atunci te-ai întâlnit doar cu apa din băiţă, marea cea nesfârşită este copleşitoare chiar şi pentru un ghemotoc de nici doi ani. Iar când valurile îţi ating picioruşele ce abia păşesc pe nisipul şi scoicile de pe mal, surpriza este şi mai mare. Cu mânuţa ridicată şi cu mirarea întipărită pe chip, mogâldeaţa a dat drumul unui chiot de încântare, gângurind pe limba ei „cuvinte” ce exprimau clar bucuria acestei prime întâlniri fascinante.
– Este puţin cam rece apa, dar îmi place „băiţa” asta maaare-maaare! 🙂
– Ce zici, încercăm să intrăm?
Prima baie în mare – o experienţă veselă şi de neuitat! În vreme ce alţi copii plângeau speriaţi de atingerea apei mării, micuţa noastră chiuia încântată de învăluirea răcoroasă a mării. Ba chiar a vrut să şi guste apa, dar s-a convins repede că nu este aşa de gustoasă 🙂
După o băiţă bună, un pic de plajă la soare şi de joacă în nisip, căci e tare plăcut cu jucăriile acestea frumos colorate!
Ce poate fi mai frumos şi mai plăcut decât jocul la vârsta inocenţei desăvârşite? Este o lume minunată în care toate stârnesc interesul şi curiozitatea şi aduc veselia şi râsul pe chip. Când începi să descoperi lumea, să inventezi jocuri din te miri ce, deşi eşti abia un ghemotoc de omuleţ, reuşeşti să stârneşti doar veselie şi voie bună în jur. Un ciorăpel tras pe cap, te transformă într-un…mic pirat, dar nu unul fioros, ci tare simpatic şi amuzant. 🙂
Frumoasă mai este copilăria! Să o păstrăm în suflet chiar şi atunci când adunăm mai mulţi ani pe şiragul vieţii… Şi să nu uităm să ne jucăm!
Pentru că este iarnă, stăm mai mult prin casă, chiar dacă vremea de afară a fost destul de prietenoasă. Mai ales în zilele ceţoase şi umede, câmpul de joacă s-a mutat acasă. După o trecere în revistă a jucăriilor, priviţi ce-a rămas în urmă. Dar cum Sara este deja fetiţă mare, a avut ea grijă să pună în bună rânduială toate jucăriile. Cu puţin ajutor, desigur.
– Nu-i aşa că mă pricep? 🙂
– În loc de sanie, pot să mă dau cu ligheanul pe covor, nu? 😀
