Frumuseți… regale!
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveți o toamnă frumoasă! 🙂
La mănăstire
Veche ctitorie a familiei Cantacuzinilor, ridicată pe la 1695 de către marele spătar Mihail Cantacuzino, Mănăstirea Sinaia este unul dintre locurile cele mai importante din această staţiune. Un loc plin de istorie, dar mai ales un loc de înălţare sufletească şi de reculegere. Pentru că acest sfânt lăcaş a fost închinat locurilor sfinte de la Muntele Sinai (muntele marelui Profet Moise), numele localităţii de pe Valea Prahovei a devenit… Sinaia. Dacă biserica veche ne aminteşte de domnitorii şi dregătorii de demult, biserica nouă a mănăstirii se leagă de Regii României, căci Castelul Peleş este în imediata vecinătate.
În locul cuvintelor, las imaginile să vorbească despre acest lăcaş deosebit. Vă doresc să-l vizitaţi de câte ori aveţi ocazia.
Vechea pictură, foarte bine conservată şi impresionantul portal de la intrarea în vechea biserică. Deasupra intrării se vede vulturul bicefal – stema cantacuzinilor, din neamul cărora s-au ridicat în vechime bazilei la Constantinopol. Deasupra vulturului este veche pisanie (inscripţia cu caractere chirilice) şi chipurile Profetului Moise şi al fratelui său Aaron – marele Arhiereu al lui Israel.
Clădirea chiliilor călugărilor, mereu împodobite cu flori atât de frumoase, cum numai la mănăstiri am putut vedea. Până şi florile sunt mai frumoase în aceste locuri binecuvântate!
Pasajul de trecere de la biserica nouă, la cea veche. Mi-a plăcut mult acest mesaj de deasupra intrării.
Şi această fereastră care reflectă atât de bine trecerea timpului…
Superbele flori de la mănăstire.
Şi o mică credincioasă, venită în vizită la Doamne-Doamne!
La Sinaia
Vă spuneam deunăzi că am ajuns, pentru câteva zile, în această săptămână, la munte, pentru a ne răcori şi relaxa. La ce caniculă ne-a toropit în ultimele zile, evadarea la munte a fost o adevărată binecuvântare. Iar locul pe care l-am ales pentru această plimbare a fost Sinaia – o staţiune tare frumoasă de pe Valea Prahovei şi destul de aproape de casă. Doar o oră de drum ne-a luat pentru a schimba arşiţa oraşului cu răcoarea acestui frumos loc. Cel mai tare ne-am bucurat să vedem că gospodarii oraşului Sinaia s-au pus serios pe treabă pentru a înfrumuseţa şi moderniza acest loc, socotit pe bună dreptate o „perlă a Carpaţilor”. Când vom mai merge pe acolo, toate vor fi sigur mai frumoase, iar lucrările care erau acum începute, vor fi finalizate.
Primul loc, unde am poposit şi ne-am răcorit, a fost parcul mare al oraşului, cu alei umbroase şi îngrijite, cu multe flori, cu iarbă verde, proaspăt tunsă şi cu un loc de joacă pentru copii, de unde n-am mai putut să o luăm pe Sara, decât după ce a ostenit bine de-atâta joacă şi alergat. Am luat apoi la picior întreaga staţiune şi am revăzut cu drag locurile frumoase pe care le ştiam aici. O să vă arăt fotografiile pe care le-am făcut în timpul plimbărilor. Şi sper să vă placă.
O idee interesantă cu aceste buturugi colorate!
Alei umbroase şi răcoroase…
Pădurea minunată, care ne îmbia la plimbare.
Frumoasa privelişte de la fereastra camerei unde am stat.
Vă doresc o zi frumoasă şi răcoroasă! 🙂
Aproape de cer…
În aceste zile toride, când canicula a cuprins întreaga ţară, am reuşit o „evadare” la munte, în locuri răcoroase şi atât de frumoase. O adevărată încântare să petreci în mijlocul naturii şi să admiri atâta frumuseţe. Pentru că zilele toride nu au încetat, vă transmit aici câteva imagini răcoritoare din sejurul nostru montan. Nici nu ştiu pe care să le aleg mai întâi, pentru că toate sunt frumoase. Voi începe cu locul cel mai înalt – Cota 2000 din Munţii Bucegi – un loc în care te simţi atât de aproape de cer. Iar norii mari şi pufoşi, aproape că-i atingi cu mâna. Ce să mai spun despre aerul atât de curat, de care nu te mai saturi să-l tragi cu nesaţ în piept, sau de liniştea extraordinară a înălţimilor… Un loc de unde nu-ţi mai vine să mai pleci.
Nemărginire!
Telecabina – „autobuzul” spre culmile înalte.
Unduindu-se, în adierea vântului de pe marile înălţimi…
Umbrele uriaşe ale norilor…
Bucuria de a cuceri înălţimile!
Frumoasele floricele de pe piscurile munţilor…
Paznicul de la Cota 2000!
Întoarcerea la Cota 1400, apoi în vale, în lumea oamenilor…
O mică turistă la mari înălţimi! 🙂
Vă doresc să aveţi numai zile frumoase! Iar celor care sărbătoresc ziua numelui în ziua Sfintei Marii, le transmit un… răcoros La mulţi ani! 🙂
Sursa video aici.
Mănăstirea Sinaia
În drumurile noastre de zi cu zi, ne răsar în cale, adeseori, locuri care ne rămân la inimă, locuri de suflet unde simţim din plin înălţarea sufletească, liniştea, purificarea de care avem atâta nevoie. Locuri ale lui Dumnezeu, pentru noi, oamenii. Locuri care amintesc de trecutul neamului şi de oameni de seamă care au fost şi care au lăsat astfel de „urme” cu care ne mândrim că le avem.
Mănăstirea Sinaia este unul dintre aceste locuri. Situată în imediata vecinătate a Castelului Peleş, este o veche ctitorie a familiei Cantacuzino, iar mai târziu a fost şi locul de închinare pentru Regii României. Un loc plin de istorie, de o frumuseţe extraordinară.
Biserica nouă a mănăstirii, ctitorită în sec. al XIX-lea. O adevărată bijuterie a artei arhitecturale româneşti.
Biserica veche a mănăstirii, ctitorită în secolul al XVII-lea de către marele Spătar Mihail Cantacuzino, în urma unui pelerinaj la Muntele Sinai. Este bine de ştiut că numele mănăstirii Sinaia (şi al localităţii) vine de la vestitul Munte Sfânt Sinai – locul unde Profetul biblic Moise a primit de la Dumnezeu cele 10 porunci – Decalogul. Tot acolo se află şi una dintre cele mai vechi mănăstiri creştine, închinată Sfintei Ecaterina.
Impresionantul portal sculptat în piatră, de la intrarea în biserică.
Picturi de o mare frumuseţe şi complexitate.
Detalii atât de frumoase!
Câtă atenţie la fiecare detaliu.
Curtea interioară a mănăstirii. Flori şi linişte…
Minunat mesaj! O rugăciune pentru toţi cei care trec pe aici.
Mai aproape de Cer!
O fereastră cu formă unică!
Clopotniţa mănăstirii.
Una dintre minunatele lori din curtea mănăstirii. Cu adevărat un loc binecuvântat de Dumnezeu!
Vă doresc tuturor numai bine!
Wordless Wednesday (LXXIII)
O lume de poveste…
Castelul Pelişor – Sinaia.
“Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri cât mai frumoasă! 🙂
