Sunt zile în care treburile ne mână la drum dis de dimineaţă. Ne trezim cu noaptea în cap şi purcedem pe cale spre rezolvarea problemelor pe care le avem. Şi câte nu ne propunem într-o zi…
În graba noastră, de multe ori nici nu băgăm de seamă că în jurul nostru se petrec atâtea lucruri minunate – miracole ale vieţii, semne pe care Cel de Sus ni le dăruieşte pentru a ne încredinţa de prezenţa Sa divină.
Un răsărit de soare este un miracol! Fie că îl admirăm la malul mării (unde spectacolul este mirific!), fie oriunde în altă parte, re-naşterea unei zile este ceva fascinant. Mai întâi noapte întunecoasă, răcoarea pătrunzătoare din jur, apoi mijirea zorilor, o mică luminiţă care se iveşte la orizont, crescând puţin câte puţin, până ce „mândrul Soare” îşi ia în stăpânire firmamentul cerului.
Să poţi să te opreşti din graba drumului şi să admiri câteva clipe toate acestea… este pur şi simplu minunat! Întreaga fiinţă renaşte întru lumina unei noi zile…
Peste întinsul Bărăganului, soarele a răsărit ca o binecuvântare!
Un răsărit de soare este întotdeauna o minune! Din întunericul nopţii lumina zorilor „ţâşneşte” umplând totul de binecuvântarea unei noi zile. Iar un răsărit de soare la malul mării … rămâne în suflet ca un „spectacol al naturii” de neuitat. Pur şi simplu este mirific! Oricât de dulce ar fi somnul de dimineaţă, merită să ne trezim şi să admirăm „naşterea” unei noi zile.
Iar peste zi … albastrul nesfârşit al mării şi al cerului…
