M-am amuzat tare mult când am citit pe un blog acest cuvânt: primăiarna! Un fel de… „struțocămilă” a anotimpurilor. Numai că, când într-una din diminețile trecute, am zărit capotele mașinilor împodobite cu zăpadă, iar cerul cernea niște fulgi reci, care se lipeau de pomii înfloriți, m-am gândit că acel cuvânt șugubăț se potrivește de minune cu aiureala asta de vreme, care numai a primăvară nu seamănă. Iar ne-am întors la ghete, haine groase și mănuși, iar peste câteva zile n-o să mai putem de cald ce-o să fie. Iar asemenea schimbări bruște de temperatură am tot avut în… primăiarna asta. Și tot așteptăm și sperăm să scăpăm de aceste toane ale primăverii și să ne bucurăm din plin de o vreme cât mai frumoasă.
Vă doresc să vă bucurați de un sfârșit de săptămână cât mai frumos și liniștit! 🙂
Ne-am obișnuit deja cu toanele începutului de primăvară. După ce ne-am mirat (dar și bucurat) de vremea incredibil de caldă din luna februarie, ne-am trezit că în luna martie zilele frumoase și calde, de primăvară, au alternat cu zile reci, mohorâte și tare neplăcute. Natura s-a grăbit să renască, pomii au înflorit, dar… în unele zile ne-am pomenit cu brumă groasă și chiar cu fulgi de zăpadă! Greu de înțeles vremea asta atât de sucită, care ne amintește de povestea cu Baba Dochia, care s-a păcălit cu vremea cea nehotărâtă și a sfârșit înghețată, împreună cu oițele ei. Probabil de la ea ne-a rămas și numele de zăpada mieilor!
Lumea lui Alexandru 