Wordless Wednesday (XLI)

Urme prin zăpadă…

    “Miercurea fără de cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri cât mai bună!

Reclame

Urme prin zăpadă…

Când afară ninge, totul în jur se îmbracă într-o minunată haină albă de nea. Totul străluceşte, totul este curat şi frumos. Lumea întreagă pare să se transforme într-o lume de vis… O lume de poveste…Vă mai amintiţi de bucuria din copilărie, atunci când vedeam prin fereastră primii fulgi de zăpadă, plutind alene, parcă cernuţi din nori de o mână nevăzută? Abia aşteptam să se aştearnă stratul de zăpadă, ca să ieşim cu săniuţele la joacă… Dar primul lucru pe care îl făceam, era să alergăm şi să facem urme, cât mai multe urme prin covorul pufos de zăpadă.  Un fel copilăresc de a lua în stăpânire zăpada…”noastră”!

Chiar dacă vremea copilăriei a trecut demult şi alte generaţii şi generaţii de copii ne-au urmat, obiceiul explorării zăpezii proaspăt aşternute, a rămas la fel de viu. Copiii lasă în neaua proaspătă urmele trecerii lor printr-o lume albă şi frumoasă.

Urme ale trecerii prin viaţă…

Pârtieeee!

Cărări albe…

O salcie aplecată peste lacul îngheţat.

O moară ce macină …trecerea vremii…

Şi urme ale verii care-a fost…

urme