Miercurea fără cuvinte (CCL)

Vestitori ai primăverii!

WP_20160207_13_21_57_Pro

WP_20160207_13_22_05_Pro

GhioceiMiercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici pe pagina lui Călin.

Să vă fie ziua de miercuri minunată! 🙂

Vestitorii!

DSC07186   Chiar dacă ultimele zile au fost tare friguroase, sunt suficiente semne că iarna nu mai are putere, iar primăvara se apropie, încet-încet, trimiţându-şi înainte vestitorii care să ne anunţe că este tot mai aproape. Atât de gingaşi şi totuşi atât de puternici, ghioceii sunt minunaţii vestitori ai primăverii, în fiecare an. Îi aşteptăm cu drag, de fiecare dată! 🙂

DSC07187

DSC07188

Vestitorii primăverii

DSC05727   Parcă mai ieri ne bucuram de prima ninsoare. Iarna, în sfârşit, îşi arăta faţa ei albă, frumoasă, preschimbând toate în jur… Ei bine, de câteva zile numai mici amintiri mai stăruie prin locurile umbroase, din noianul de zăpadă de care ne bucuram. Cât despre săniuş şi joaca cu bulgări de zăpadă…. au rămas doar amintiri. Poate la iarna viitoare să ne mai întâlnim cu ele.

   În schimb, la tot pasul, se văd tot mai multe semne ale apropierii primăverii. Iar micile floricele albe, gingaşe – ghioceii – sunt primii vestitori ai apropierii anotimpului înfloririi şi renaşterii naturii. Zic doar apropierii, căci este încă luna lui februarie şi… nu se ştie niciodată! 🙂 Rămâne să vedem ce surprize vor mai fi. Până atunci, să ne bucurăm de primele flori ale acestui an!

DSC05728Ghiocel în bucheţel! 🙂

DSC05726Şi o frumoasă şi foarte parfumată zambilă!

DSC05725Iar soarele ne aruncă raze din ce în ce mai călduroase…

2014-02-12 15.15.23Pe aici era atât de multă zăpadă acum câteva zile… Dar în curând toate vor înverzi! 🙂

Reflexii… – o idee a lui SoriN.

 

Wordless Wednesday (XCVII)

Victorioşii!”

DSC04893

DSC04894

ghiocei_2

“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Numai bine vă doresc tuturor! 🙂

(Sursa aici).

Legenda ghiocelului

Am primit pe e-mail o frumoasă poveste, pe care v-o ofer cu mult drag. Este povestea ghiocelului –  una dintre cele mai frumoase şi iubite flori de primăvară:

„A fost odată o rază de soare – era chiar fata cea mai mică şi răsfăţată a astrului luminos. Şi, tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lăsa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi, iată că, într-o bună zi, raza de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva! Flori, care mai de care mai colorate şi mai parfumate, se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!
– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă, pe care să mi-o prind în păr?- a spus raza de soare. Şi, repezită cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh.
Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:
– Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?
– Cu siguranţă că a cules  un trandafir – a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.
– Ba eu cred că a fost una dintre noi – a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete, încântate.
– Nici vorbă de aşa ceva! – le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţii mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?
Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că raza de soare culesese o violetă, si nu altceva!
Numai într-un colţ de grădină cineva plângea. Era un ghiocel mic si firav, a cărui coditţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei. Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată. Dar nu a fost numai atât. Prinţesa-rază de soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:
-Biată floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeala?
– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul căpşor în jos.
– Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei?-  a insistat raza de soare.
– Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpada rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!
Şi chiar aşa a fost. Raza de soare l-a sărutat pe ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zâmbeste dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară  şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite”.

Campanule

Nu mai încape nicio îndoială că a venit primăvara! Căldura de afară ne face să uităm tot frigul iernii şi hainele groase cu care ne-am înfofolit atâta vreme. Chiar dacă pomii nu au înflorit încă, mugurii sunt gata să plesnească şi întreaga natură să pornească spectacolul mirific al primăverii. Doar puţină răbdare să avem.

Într-un magazin cu flori, printre toate celelalte frumoase ale primăverii (lalele, zambile, trandafiri), am zărit nişte floricele atât de frumoase. Campanule sau clopoţei – prezenţe diafane, pete de culoare, bucurie pentru privirea celui ce le admiră. Atât de mici, dar imediat mi-au atras atenţia. Albastrul lor este minunat!

Am cules cu drag câteva imagini cu aceste mici vestitoare ale primăverii. Vi le ofer cu mult drag. Florile ne bucură întotdeauna sufletul, cu frumuseţea lor! Sunt daruri nepreţuite…

Bucuraţi-vă de frumuseţe!

În curând vom auzi şi zumzetul voios al gâzelor, care vor zbura din floare în floare, cântând simfonia primăverii!

Ghiocei

Când îi vezi atât de gingaşi şi frumoşi, nu ai cum să nu-i admiri, să nu-i iubeşti. Sunt minunaţi! Aduc cu ei vestirea primăverii şi, chiar dacă iarna cea friguroasă se mai încăpăţânează să mai stăruie în această curgere a vremii, ei ne încredinţează că “Zâna Primăvară” este foarte aproape de noi şi urmează să ne încânte cu spectacolul ei de frumuseţe, culoare şi miresme.

Pregătiţi-vă!

Published in: on 26/02/2010 at 3:24 pm  Comments (12)  
Tags: , ,

Vestitorii primăverii

S-a încheiat şi luna ianuarie a acestui an. O lună cu vreme tare schimbătoare. Au fost şi zile foarte reci, cu viscol, zăpadă, alunecuş, ger straşnic, dar au fost şi zile foarte călduroase, nefiresc de calde pentru această lună de iarnă. După mai multe zile reci, ploioase ca pentru o toamnă târzie, februarie a început cu un soare surâzător, care a mângâiat cu razele sale întreaga natură. Chiar dacă până la venirea propriu zisă a primăverii vor mai trece încă multe săptămâni, tot mai multe semne „minunate” ne vestesc că primăvara e pe cale şi se apropie cu paşi repezi.

dsc05837-ghioceiAm văzut deja primii ghiocei! Atât de gingaşi, de frumoşi, de delicaţi. Aparent sunt atât de fragili, dar ei sunt primii „curajoşi” care înfruntă frigul iernii, zăpada, gheaţa, vântul … şi scot la iveală micile lor floricele albe, vestind cu veselie că natura se pregăteşte să renască. Sunt primii vestitori ai primăverii. Şi cât ne mai bucură să-i vedem, să-i admirăm, să-i aducem în casele noastre, să-i oferim celor dragi. Ne amintim şi de poeziile copilăriei, atunci când învăţam să admirăm tot ce-i frumos în jurul nostru:

Firicel, ghiocel
Fruntea ţi-o ridică
Tu nu asculţi stropii mulţi
Cum din streşini pică.

Stropul mic, pic cu pic
A topit ninsoarea
Catinel, ghiocel
Îşi înalţă floarea.

Ghiocel, clopoţel
Chiar de-i nea afară
Tu ne porţi, pe la porţi
Zvon de primavară…..

dsc05832

dsc05903

Petice de zăpadă topindu-se în lumina soarelui, mugurii copacilor, iarba ce se iveşte pe ici pe colo, gâzele ce îndrăznesc să scoată capul afară, păsărele ciripitoare…. astfel ne-a bucurat Dumnezeu într-această zi de început de februarie!

dsc05878

dsc05880

dsc05888

dsc05885

dsc05886-ultima-nea