Nu vreau să încep să scriu aici despre mine. Aşa suntem noi, oamenii: niciodată suficient de obiectivi când vine vorba de propria persoană. Adică ajungem chiar să credem că suntem “cei mai… şi mai…”. În locul unor cuvinte despre mine, las să vorbească cele ce vor apărea aici. Lucrurile din lumea lui Alexandru vor spune mai bine despre mine. Şi despre ce aş vrea să spun eu lumii, oamenilor… Pentru că fiecare dintre noi are ceva de spus celorlaţi…. Ceva de spus lumii…. Aşa cum fiecare are propria sa… lume! Lume pe care ne-o clădim încă de la cea mai fragedă vârstă. Primele jucării, primele cărţi, desene animate, poveşti, prieteni, camarazi de joacă, colegi de grădiniţă şi de şcoală, rude, cunoscuţi, hobby-uri, colecţii, secrete, locuri dragi, amintiri…. Şi câte şi mai câte! În felul acesta ajungem să ne clădim ceea ce numim: lumea noastră. Eu am lumea mea, el are lumea lui, fiecare are lumea sa. Şi aşa tindem să vedem lumea întreagă ca pe un uriaş mozaic al lumilor tuturor oamenilor. Un mozaic ce-ar trebui să fie cât mai frumos, pe care ar trebui să-l umplem numai cu lucruri frumoase, cu sentimente şi trăiri cât mai nobile. Ca unii ce suntem chipuri ale lui Dumnezeu, Creatorul a toate.
Fiţi bine veniţi în lumea lui Alexandru ! Iar dacă veţi dori să spuneţi mai multe, puteţi să o faceţi printr-un comentariu. Nu am pretenţia că voi posta aici numai lucruri nemaipomenite. Ci lucruri obişnuite, aşa cum sunt ele văzute, înţelese, apreciate, de către un om obişnuit.
Cu drag,
Alexandru
PS. Un cântec minunat, închinat nouă, oamenilor….
Şi încă un cântec superb, ale cărui versuri „vorbesc „atât de frumos despre noi …pentru noi: „Vă las acum câte-un pic din tot ce ştiu / Vă las acum şi-om vedea noi mai …târziu...”
Multumim de vizita si aprecieri, speram sa va minunam in continuare cu locuri frumoase din tara.
Toate cele bune,
Iulia et Franc
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bun venit pe aici! Si să ne mai „vedem” prin locuri minunate. Numai bine!
ApreciazăApreciază
M-am indragostit imediat de cuvintele prin care ai spus aceste lucruri frumoase despre un loc atat de mirific si unic in toata lumea. Respect pe Regina Maria pentru tot ceea ce a facut pentru tara si pentru poporul roman. Iti multumesc pentru toate informatiile pe care le-am gasit aici.
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos Anca pentru vizita si apreciere. Ma bucur ca ti-a placut ceea ce ai gasit aici. E bine sa stim sa pretuim o asemenea personalitate unica precum Regina Maria a Romaniei.
ApreciazăApreciază
Dragul meu,cu totii suntem oameni obisnuiti si creatia lui Dumnezeu… Ca vor unii sau altii sa se creada mai „speciali” … asta este!…De altfel nu am mai putea crea acel „puzzle” al lumilor (mozaic,cum îl numesti tu) si cred ca atunci totul s-ar rezuma la „banalitate”…
Îmi place viziunea ta despre aceasta lume…
ApreciazăApreciază
Mayra, mulţumesc mult pentru toate comentariile!Chiar mă bucur dacă punctele mele de vedere modeste sunt şi în asentimentul altor oameni.
Numai bine! Mai pofteşte pe aici! Bucuroşi de oaspeţi …oricând!
ApreciazăApreciază
INCURSIUNE ÎN VIITOR
Am căutat în interiorul meu flacăra pasiunii eterne. Totul era încercuit de valurile spumoase ale mării, nelăsând să se întrevadă cercul luminii. Dorinţa pasiunii îmi ardea sufletul, mă căuta, îmi striga numele, dar se auzea doar ecoul. Sunetele iubirii îmi gâdilau buzele, muşcând din trupul celui dorit.
Timid, el se apropie de tine şi, sărutându-ţi buzele, lacrimi mari şi fierbinţi îi curg pe obraz, iar locul unde îţi atinge pielea te arde. Duios, îţi atinge fiecare parte a trupului şi tresare ca o floare de cais în adierea vântului de primăvară. El te doreşte în sufletul lui. Dorinţa lui nu e meschină ca a altora, ci e una izvorâtă din străfunduri. Eşti ceea ce şi-a imaginat de atâta vreme. Cu un gest îl poţi face să atingă zenitul sau, dimpotrivă, amărăciunea să-l copleşească, atingând nadirul.
Cu nervii încordaţi, cu muşchii crispaţi, i se pare un sacrilegiu atingând pielea ta diafană. Îndrăzneşte să zâmbească totuşi şi-ţi şopteşte mai mult tainic:
– Frumoasa mea, nu ştiu decât atât: că te iubesc!
Apoi, plecându-şi buzele asupra frunţii tale, se opreşte din sărutări dulci abia când ajunge la tălpi. Dorinţa lui e îndreptăţită sau păgână ? Şi totuşi, el zâmbeşte, uitând de astă dată să mai plângă. L-ai făcut să uite definitiv trecutul. Ce-i va hărăzi viitorul? Puterea ta va trece laolaltă cu a lui? Chiar de cuvintele lunii încercuiesc involuntar sufletul meu rătăcit, puterea dorinţei de a te iubi le izbeşte, transformându-le în versuri efemere, înzestrate cu picături de lumină.
Sunt conştientă de această călătorie; spinii vor rămâne în urmă, numai petalele florilor sunt martorele iubirii către credinţă.. Sufletele noastre legate prin cuvânt se apără cu scutul luminii, ocupând cu încredere tronul din mijlocul cerului senin.
Paşii sunt egali şi, cu puterea credinţei, vor triumfa, găsindu-şi pacea şi liniştea. Am încredere, îmi doresc prea mult, iar gândul eşecului s-a rătăcit, uitând că urmele paşilor egali sunt îngereşti.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Andreea, mulţumesc pentru acest frumos exerciţiu de „incursiune în viitor”. Ai un talent care merită cultivat. Mult succes! Şi …să mai treci pe aici.
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos pentru aceste cuvinte pline de lumina si va mai trimit o scriere de-a mea.
Am vreo 40 de scrieri, care de fapt sunt trairile mele personale.
Va mai trimit una.
CEI DOI PAŞI
În două localităţi învecinate, trăiau două suflete calde. Nu trecu mult şi sufletele s-au privit în ochi, încercând să dea naştere unor comori numite „cuvinte”.
La început, privirile lor îşi organizau valsul cuvintelor încă nenăscute. Cele două suflete se completau unul pe celălalt. Primul avea un temperament pe care mulţi şi-l doresc, caracterizat prin calmitate şi dominat de puterea cuvântului credinţei, iar celălalt suflet era grăbit, neîcrezător în propriile forţe, dar în acelaşi timp gingaş.
Cu timpul, cei doi paşi şi-au transpus pe-o coală povestea lor. O poveste de dragoste bazată pe încredere, pe izvorul luminii şi al credinţei. Însă obstacolele abia au început, iar pasul al doilea ceda în fiecare clipă tot mai mult, numai că era susţinut de pasul îngerului. Atâta timp cât primul pas va rămâne drept, nici celălalt pas nu se va prăbuşi.
Viaţa ne aminteşte că trebuie să-i apreciem şi să-i ţinem alături pe cei pe care îi iubim cu sufletul, căci ne va fi imposibil să-i recuperăm. Privită şi adulmecată, dragostea îşi urmează cursul asemenea celor patru anotimpuri: Iarna – dragostea este precum un fulg care acoperă pământul, încălzindu-l; primăvara – dragostea este asemenea unui val, trântindu-ne la pământ cu putere; Toamna – dragostea este asemenea unei frunze ruginii, ce se va usca, facându-se fâşii.
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru blog! Este un loc în care poţi să te bucuri din plin de gânduri frumoase, locuri frumoase şi tot felul de „minunăţii” pe care Dumnezeu ni le-a lăsat în dar. E bine că mai sunt şi oameni care se străduiesc să mai amintească şi celorlalţi despre frumuseţile care ne înconjoară.
Mult succes în continuare, Alexandru!
ApreciazăApreciază
Bun venit pe aici, dragă Luis! Îţi mulţumesc frumos pentru aprecieri. Îmi pare bine că acest mic „loc” reuşeşte să bucure pe cei ce-l vizitează. Te mai aştept pe aici.
ApreciazăApreciază
Alexandru, da-mi voie sa-ti urez tie si tuturor dascalilor cu har si celor cu mai putin har dar care stiu ca se straduiesc, bucurii si satisfactii depline in nobila misiune pe care o aveti de a modela suflete, vieti, personalitati, destine.
ApreciazăApreciază
Mulţumesc frumos Maria! Numai bine şi ţie!
ApreciazăApreciază
TRĂIRE…
Atât de obosită mă simt de lumea ce mă înconjoară şi caut liniştea ca pe o apă vie. În lunga căutare de linişte mă aşez la umbra unui măslin bogat în fructe verzi. Adierea vântului îmi cuprinde tot sufletul şi, parcă, îl eliberează de negura staţionată involuntar. Privesc cu calm pământul creat de Dumnezeu, acele locuri pline de verdeaţă şi de culoare. Câtă linişte ar putea să existe în aceste locuri, dacă noi, păcătoşii, ne-am îndrepta sufletele către Împăratul sufletului nostru! Plâng de atâta durere când văd cum aceste suflete se mănâncă între ele şi cum sunt ademenite de plăcerile demonului. Ele chiar nu-şi dau seama, Doamne, de ceea ce fac! Sufletul lor este chiar atât de negru şi nu concep faptul că Tu eşti Unicul Stăpân al nostru şi trebuie să Te slăvim?
Calea lor nu este dreaptă, au atâtea intersecţii, sunt conduşi de instincte întrucât indicatoarele au pancarte care îi ademenesc şi cad în păcatul demonului. De acolo nu se pot ridica, doar dacă îţi cer îndurare şi vor să se întoarcă, cu capul plecat, către Tine.
De sub măslinul luminii, sufletul meu se linişteşte, iar lumina ce cade din cer se revarsă asupra mea precum o candelă care nu se va stinge niciodată. Privind în zare, lumina se răsfrânge asupra lacului, unde sufletele păgâne domnesc, oferindu-le o lecţie. Lacul acela, înconjurat de tufe uscate, plin de mătase, dintr-o dată devine „curat” deoarece această lumină divină îi atinge marginile. Din adâncul lacului, lumini de apă ating aceste suflete ce cad în genunchi, ridicându-şi privirile către cer. Lacrimile le curg şiroaie şi, cu atâta voinţă, se scaldă în izvorul luminii.
Scufundându-se, sunt eliberate de domnia demonului, având straie albe şi strălucire în ochi, păşesc cu încredere.
Tot ceea ce scriu nu este o imaginaţie, ci sunt cuvintele sufletului meu, fiindcă Dumnezeu se află în interiorul meu şi mă îndeamnă să scriu tot ce simt.
Unii cred că tot ce am aşternut pe hârtie este o banalitate, o nebunie şi ar trebui să mă duc la oscpiciu, dar nu este aşa, Lumina nu trebuie să se stingă niciodată din sufletul meu, mă va purta spre Înaltul Cer, acolo unde El mă aşteaptă!
***
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulţumim, Andreea, pentru aceste frumoase gânduri, scrise cu mult talent.
ApreciazăApreciază
FOARTE FRUMOS SI CU IMAGINI INCINTATOARE!
FRUMOASA PLIMBAREA OFERITA, LA BALCIC.
TE ASTEPT LA O CAFEA.
http://amitiecafe.centerblog.net
ApreciazăApreciază
Pedro, mulţumesc pentru invitaţie! La o cafea…oricând, cu mare plăcere! Mă bucur că ţi-au plăcut pozele despre Balcic.
ApreciazăApreciază
TUDOR GHEORGHE
emotionant
ApreciazăApreciază
Don Pedro, mulţumesc! Da, emoţionant…
ApreciazăApreciază
Întâmplător sau nu,am ajuns pe acest blog,căutând materiale,articole despre staţiunea Amara.Şi pentru că printre rânduri se conturează armonia,am mai răsfoit câteva pagini.Un gând frumos pentru simplitate, spontaneitate şi atmosfera pozitivă de aici.Sănătate şi numai bine!
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos, draga Catia, pentru vizita si pentru apreciere. Este exact ce mi-am propus: „picaturi” de frumusete daruite intru simplitate si bucurie. Te mai astept pe aici.
ApreciazăApreciază
Frumos, am să mai revin.
ApreciazăApreciază
Tequilawinter, bine ai venit pe aici!
ApreciazăApreciază
Buna,
Sunt Mihaela Butnaru, de la bookblog.ro, poti afla mai multe despre mine de acolo sau de pe blogul personal (http://masa-pustie.blogspot.com). Momentan lucrez la un studiu despre comunicarea pe bloguri si am nevoie sa imi raspunzi la 16 intrebari despre blogging. […]
ApreciazăApreciază
Bun venit Mihaela!
OK, aştept!
ApreciazăApreciază
Intr-adevar de cateva zile suntem putin mai saraci fara Jean Constantin, cum de altfel devenim saraci atunci cand ne pierdem identitatea culturala si de suflet cu care am crescut.
Am ramas incantata de cactusul pe care l-ai afisat. Mi-as dori tare mult si eu un pui sa il cresc asa frumos.
ApreciazăApreciază
Aşa este Ana! Devenim mai „săraci” sufleteşte fără aceşti oameni minunaţi. S-ar cuveni să le urmăm exemplul de dăruire.
Mă bucur că ţi-a placut cactusul. Să ştii că se prinde uşor, nu-i pretenţios. Poate găseşti prin apropiere. Dacă s-ar putea trimite …”virtual”…:-)
Te mai aştept pe aici! Mulţumesc de vizită.
ApreciazăApreciază
Domn’ profesor, nu vrem să ne părăsiţi…:(
ApreciazăApreciază
# Mersi frumos, dragă Anca, pentru vizită și pentru gândul tău frumos. Vă sunt alături cu toată dragostea!
ApreciazăApreciază
heeeii!!!unde ati plecaaatt???:( de ce ne-ati lasat? nu o sa mai am cu cine sa ma contrazic. cine o sa ma mai dea afara de la ore??:(
ApreciazăApreciază
# Salutare, dragă Rareș! Ce surpriză să te văd pe aici. Cât despre partea cu …contrazisul :-)… o să vin special pentru tine. Promit! Să auzim numai de bine și…vă salut pe toți!
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa descopar un blog de bun simt, decent, reconfortant si placut, unde o vizita ma linisteste si-mi reda speranta ca frumosul, sensiblitatea, omenia n-au murit in lume…
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc mult, dragă Teo, pentru vizită şi pentru aprecierea ta. Mă bucur că ţi-a plăcut aici, pe micul meu blog. Asta îmi şi doresc să ofer, atât cât mă pricep: un strop de linişte şi de frumos. Este atâta frumuseţe în lume…avem de unde culege!
Te mai aştept pe aici!
ApreciazăApreciază
Am descoperit azi un loc plin de frumusete si sensibilitate:blogul tau.O bucurie imensa pentru sufletul meu si,cu permisiunea ta,voi reveni pentru momente speciale.Multumesc!
ApreciazăApreciază
# Bun venit, Ioana! Mă bucur că ţi-a plăcut pe aici. Te-aştept cu drag, oricând. Numai bine!
ApreciazăApreciază
Am venit sa dau si eu binete p-aici, c-asa se cade!Toate cele bune! :))
ApreciazăApreciază
# Bun venit în „lumea mea”! Mulţumesc pentru vizită şi….te mai aştept pe aici, cu mult drag! 🙂
ApreciazăApreciază
Tin sa va multumesc pentru „potopul” de cunostinte cu care ne ati delectat 3 ani de scoală.Nu va inchipuiti cat de folositoare mi au fost si inca imi vor fi de a lungul anilor.
P.S. La cat mai multe articole pe blog 🙂
ApreciazăApreciază
# Salutare Cătălin! Bine ai venit pe aici. Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase şi pentru că nu m-ai uitat. Te mai aştept pe aici, cu drag! Şi….baftă multă la examene şi în viaţă, ţie şi colegilor tăi! Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Lumea lui Alexandru, mi se pare fascinantă prin tot ceea ce lasă să se vadă printre rânduri, un suflet făcut parcă să fie formator de caractere frumoase. Cel care poposeşte pe acest blog nu poate pleca decât cu gânduri senine şi dornic de frumos…
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, doamna Aurora! Vă mulţumesc pentru cuvintele calde. Şi mă bucur dacă am reuşit să vă aduc un strop de linişte şi frumos prin pagina mea. Vă mai aştept cu drag pe aici! 🙂
ApreciazăApreciază
Draga domnule Alexandru,
M-a impresionat mesajul d-stra si eu sunt o persoana greu de impresionat, dpdv emotional vreau sa zic. Ati scris nemaipomenit de frumos si din suflet, cuvinte care au rezonat chiar si cu mine care sunt o persoana sarcastica, pragmatica, pesimista, aroganta si ateista pe deasupra. Daca imi deschideti usa blogului d-stra, voi reveni cu placere sa va rasfoiesc paginile si sa las si eu cateva vorbe unde ma trage inima.
Multa sanatate si spor la bloguit in continuare.
ApreciazăApreciază
# Bine ai venit, Neffy! Îţi mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu. Mă bucur dacă ţi-a plăcut pe aici. Îţi doresc numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
M-am simţit aici ca… în lumea mea ! Am să revin !
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna! Mă bucur mult de tot şi vă mai aştept pe aici. O zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Un loc liniștit, plăcut. Te-am trecut cu drag în blogroll. O seară frumoasă
ApreciazăApreciază
# Îţi mulţumesc. Şi eu te-am trecut cu drag în lista de prieteni! Numai bine îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
superb, am ajuns aici cautand poze cu frunze ruginii de toamna ai am ramas uimita de ce am citit.Esti un om sensibil si cu un suflet curat si mare,mare de tot,in care incap toti oamenii.Eu asa te percep.Mi-a placut si am sa revin.Pupici.
ApreciazăApreciază
# Bun venit, Andreea Gabriela! Îţi mulţumesc pentru aprecieri şi pentru vizită. Mă bucur că ţi-a plăcut aici, în „lumea” mea! Este, de fapt, lumea noastră, a tuturor, iar eu un mic „culegător” din bogăţia de frumuseţi a lumii. Te mai aştept!
O seară bună! 🙂
ApreciazăApreciază
Am descoperit o lume noua, in care domneste frumusetea naturii si a sufletului, din care lipsesc relele lumii de azi, o lume tihnita, calma, plina de caldura florilor si a gandurilor bune: lumea lui Alexandru !
ApreciazăApreciază
Ce mai e si memoria asta ! Am mai descoperit ceva: ca sunt uituca ! 😀 Eu am mai fost aici. Sunt uimita ca nu am revenit si ma bucur ca ai fost tu in vizita la mine azi si m-ai facut sa iti redescopar lumea ! Chiar acum ma duc sa te trec in blogroll, ca sa nu te mai pierd ! 🙂
ApreciazăApreciază
# Sărut mâna, doamna Zina! Vă mulţumesc pentru gânduri şi gândurile frumoase. Şi vă mai aştept pe aici oricând doriţi! Aţi înţeles foarte bine intenţiile mele: de a „împrejmui” pe această pagină un mic colţ din această lume frumoasă, departe de tot ceea ce ne tulbură în realitatea cotidiană.
Vă doresc o zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
daca esti din bucuresti da-mi si mie un email la costin_ph@yahoo,com vreau sa organizez o intalnire intre bloggeri.
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca am descoperit blogul tau Alexandru! Vreau sa te intreb daca esti de acord sa ne trecem in blogroll!?
ApreciazăApreciază
# Bun venit în „lumea” mea, Marycix! 🙂
ApreciazăApreciază
Buna ziua!
Intamplator am intrat pe acest blog si aici am descoperit ,,Lumea dvs…” Am ramas placut surprinsa de tot ceea ce aveti aici, ganduri, poze, amintiri, etc.
V-am cautat si pe facebook dar din pacate nu v/am gasit, ca sa va pot urmari mai des :).
Va doresc o zi frumaosa!
Cu respect,
Adriana-Maria Bratosin
ApreciazăApreciază
# Bun venit, Adriana! Mă bucur că ţi-a plăcut pe aici. Te mai aştept pe aici, oricând doreşti. Pe Facebook nu am cont.
O zi cât mai frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
acest blog trezeste sensibilitatea din noi.profit de faptul ca am ajuns aici(intamplator,cautand imagini cu matisori,am vazut floarea de marar.pentru ea am venit) si te salut.te-am bagat in blogroll.felicitari pentru blog,multumiri pentru ceea ce ai ales sa impartasesti cu noi.
ApreciazăApreciază
# Bun venit, Vienela! Mă bucur că ţia plăcut aici, la mine. Te mai aştept şi cu alte poze.
Să ai o zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 din intamplare am ajuns aici Alexandru..
in primul rand fotografia ta spune multe despre tine..esti cu fata spre noi si spre lume..esti langa noi si printre noi..
in al doilea rand randurile scrise afiseaza un suflet romantic si sensibil
iar in al treilea rand..melodiile postate…vorbesc de la sine, despre dragostea ce o ai fata de oameni, fata de viata!
mult succes!
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc frumos, Ionela! Mă bucur că ţi-a plăcut aici, pe pagina mea. Te mai aştept pe aici cu drag. Îţi doresc Sărbători fericite, alături de cei dragi ţie! 🙂
ApreciazăApreciază
La fel si tie..!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Ce-as putea sa spun decat ca este odihnitor, reconfortant acest blog, plin de sensibilitate si… multa, multa naturalete. Sa fie pace si buna intelegere intre oameni , pace in sufletul nostru!
ApreciazăApreciază
# Bun venit aici, Nicolle! Îţi mulţumesc pentru cuvintele tale. Şi sper să mai treci pe aici.
Îţi doresc o zi frumoasă şi liniştită! 🙂
ApreciazăApreciază
Un blog frumos, sensibil, plin de sinceritate. Bine te-am găsit – voi reveni cu plăcere 🙂
ApreciazăApreciază
# Bun venit pe aici. Mă bucur că ţi-a plăcut blogul meu. Te aştept cu bucurie să mai treci pe aici! 🙂
ApreciazăApreciază
Persoanele sensibile sunt cele mai vulnerabile dintre toate.Devin foarte neajutorate atunci cand nu primesc protectia celor din jur. 😡 😦
ApreciazăApreciază
# Se întâmplă şi aşa… Important este ca cei sensibili să caute să nu depindă exclusiv de spijinul sau protecţia celor din jur. Să fii pe picioarele tale, este cel mai bine.
ApreciazăApreciază
http://simplyuniqueword.wordpress.com/2012/09/28/709/ Te provoc! 🙂
ApreciazăApreciază
# Mersi frumos! Promit sa trec pe acolo! 🙂
ApreciazăApreciază
„Şi aşa tindem să vedem lumea întreagă ca pe un uriaş mozaic al lumilor tuturor oamenilor.”->In viziunea mea lumea nu este altceva decat un spatiu neintins in care universuri diferite si indepartate se intalnesc,niciodata intersectandu-se.Aceste sfere se ciocnesc in valtoarea incrucisarilor,luptand mereu pentru propriile dorinte si sentimente.Fiecare fiinta umana isi delimiteaza intr-un mod brutal teritoriul si doar granitele sunt cele ce creeaza o ordine relativa.In general doua persoane prea asemanatoare ori prea diferite tind sa se raneasca si ajung sa se agreseze asemeni sarpelui ce-si devoreaza esenta fizica intr-un cerc magic. 👿 Numai izolarea reuseste prin resemnare sa elibere doua forte vatamatoare care se razboiesc mereu si mereu.Pana la sfarsitul timpurilor si dincolo de Temporaritate. 😥
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc de vizită, Alexandra! Interesantă viziunea ta asupra lumii. Chiar dacă fiecare om are modul lui de înţelegere a realităţilor, eu cred că fiecare surprinde câte ceva din acest minunat şi complicat mozaic… Nimeni nu poate să spună că înţelege şi poate curpinde tot. De aici şi „ciocnirile” de care spuneai.
Numai bine îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
„Numai bine îţi doresc!”->Ce dubios ca o persoana pe care n-am intalnit-o niciodata „face to face” imi doreste binele. 😕
ApreciazăApreciază
„Mulţumesc de vizită, Alexandra! „->De ce „Multumesc!” si nu „Am ramas de-a dreptul socat! 😐 „?
ApreciazăApreciază
# Păi de ce „şocat”? Chiar mi-a părut bine de vizită! 🙂
ApreciazăApreciază
Eu eram foarte pesimista si pornita pe razboi.Am ramas dezamagita.Ma asteptam la o atitudine extrem de acida,presarata la un moment dat cu multe observatii pertinente. 😦 😡
ApreciazăApreciază
# Război, aici? Nuuuuuuu! Îmi pare rău, dar acest loc se doreşte a fi numai pentru flori, muzică, peisaje, gânduri bune, pace… Îţi respect părerile, punctele de vedere. De războit, nu am să o fac cu nimeni aici. Liniştea e mult mai bună!
🙂
ApreciazăApreciază
„Chiar mi-a părut bine de vizită!”->Sunt ciudata.As putea chema oricand demoni din Intuneric. 👿
ApreciazăApreciază
# De ce nu îngeri luminoşi? 🙂
ApreciazăApreciază
Eu credeam ca exista extensii ale unei singure Prezente,mereu dornice de supunere si ascultare .Tot imi mentin parerea.Lumea e imperfecta si tot ce e efemer devine sortit pieirii. 😦 👿 De ce nu renuntam la toate? Pana la urma acele fotografii nu-s altceva decat vechi ramasite ale unei lumi care nu se va mai intoarce niciodata. ❗ Daca ne uitam dincolo de o frunza aramie putem observa mucegaiul,bacterii care misuna si se agata puternic de reziduuri sau microorganisme care se deplaseaza pe fondul unui spatiu atrofiat. 😦
ApreciazăApreciază
„De ce nu îngeri luminoşi? 🙂 „-> Ingerilor nu le plac ciudatii.Din cauza aceasta Raiul este ocupat doar de persoane dragute,binevoitoare si extrem de evlavioase.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
„De ce nu îngeri luminoşi? 🙂 „->
Theodor(cel real,nu fictiv) a avut dreptate.Oricat as incerca sa imi exteriorizez gandurile rautacioase sau viziunea macabra asupa lumii,eu mereu voi primi mesaje luate dupa sablonul ” 🙂 ” .Am evoluat atat de mult de la stadiul ” :D” .
ApreciazăApreciază
# Alexandra, afară este o zi atât de frumoasă. Soarele zâmbeşte. Este o zi de toamnă superbă. La ce bun „gânduri răutăcioase şi viziune macabră”? Întreb şi eu… Folosesc la ceva, la vârsta frumoasă pe care o ai? Aşa că…hai să râdem şi să ne bucurăm. Sigur că vor fi şi zile mohorâte… Deci… 😀
ApreciazăApreciază
[…] Alexandru Androne este autorul blogurilor “Lumea lui Alexandru” şi “Ora de religie”. Va fi notat în discuţia de mai jos cu A.A. […]
ApreciazăApreciază
🙂 ->Aceasta chiar se aplica in viata reala.De ce majoritatea oamenilor draguti pe care ii cunosc emana doar banalitate?De ce ai vrea sa fii umbra unei umbre?
ApreciazăApreciază
„Alexandra, afară este o zi atât de frumoasă. Soarele zâmbeşte. Este o zi de toamnă superbă.”->E doar o problema de timp.Pe mine inca ma mai ciupesc tantarii in luna noiembrie. 😡
„Aşa că…hai să râdem şi să ne bucurăm.”->Se poate ca doua persoane diferite sa se hlizeasca virtual? 😕 Intreb si eu,caci am devenit foarte curioasa :! .
ApreciazăApreciază
„Folosesc la ceva, la vârsta frumoasă pe care o ai?”->De cand se stie varsta mea? ❓
ApreciazăApreciază
” Sigur că vor fi şi zile mohorâte… Deci…”->Vorbele pline de duh ale geamanului cu par saten-castaniu s-au adeverit. 😡 👿
Stie sa prezica in stelute si cunoaste si alte persoane care prezic in stelute. 😀
ApreciazăApreciază
minunat…..
ApreciazăApreciază
# Multumesc frumos! 🙂
ApreciazăApreciază
Salut, eram in trecere si mi-a placut simplitatea cu care ti-ai descris,, lumea ta”, frumoase vorbe, voi mai reveni!
ApreciazăApreciază
# Multumesc frumos, Daniela! Ma bucur ca ti-a placut aici, pe blogul meu. Te mai astept cu bucurie! 🙂
O seara frumoasa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
DOMNULE(ce intortochiat blog ai!)ca sa-ti pot multumii pt.minunata asemuire cu astrele,asa e!!!asa se numeste ..floarea sorelui”da parca dumneata ai gasit cele mai potrivite cuvinte!e minunata!sint fascinata!
ApreciazăApreciază
# Bun venit şi mulţumesc mult pentru vizită şi gânduri bune! Mă bucur că ţi-a plăcut aici, la mine. Te mai aştept cu bucurie!
Numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte interesant blogul tau. Imi place!
ApreciazăApreciază
# Mulţumesc frumos! Te mai aştept pe aici! 🙂
ApreciazăApreciază
Întâmplător am descoperit sensibila lume a lui Alexandru… Sunt impresionată de talentul tău și de modul în care ți-ai conceput blogul.
ApreciazăApreciază
# Bun venit pe aici! Mulţumesc mult pentru aprecieri. Numai bine şi te mai aştept pe aici. 🙂
ApreciazăApreciază
Bine te-am găsit!
ApreciazăApreciază
# Bine ai venit! Mulţumesc pentru vizită şi te mai aştept! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Salut Alexandru! Bine te-am găsit! 🙂
ApreciazăApreciază
# Bun venit pe aici! Numai bine îţi doresc! 🙂
ApreciazăApreciază
Intamplator am descoperit acest blog.E minunat ceea ce scrii, e atat de frumos aici la tine.E un loc unde poti sa te bucuri de lucruri simple si frumoase.Iti doresc un An nou plin de bucurii si impliniri!
ApreciazăApreciază
# Bine ai venit pe aici! Mulţumesc mult pentru aprecieri. Mă bucur că ţi-a plăcut blogul meu, şi ceea ce încerc să fac aici. Te mai aştept cu drag să vizitezi pagina mea.
O zi frumoasă! 🙂
ApreciazăApreciază
Duminica binecuvantata alaturi de cei dragi!
Sunday blessed with your loved ones!
ApreciazăApreciază
# Sarut mana pentru gandurile bune! O duminica frumoasa! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună, Alexandru,
Felicitări pentru acest minunat blog. Ai un spaţiu ce inspiră şi mulţumesc pentru asta.
Cu drag,
Sorina.
ApreciazăApreciază
# Bun venit pe aici, Sorina! Mă bucur că ţi-au plăcut cele ce le-ai găsit pe această pagină. Te mai aştept pe aici!
O zi cât mai bună! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna dimineata Alexandru !
„Despre mine” ,o adevarata lectie de modestie ! 🙂
Asa este, fiecare avem cate ceva de spus,
chiar daca NU intotdeauna reusim si sa o facem ” ca la carte „……..
Nu este insa cazul tau ! 🙂
Intrandu-ti in ” casuta virtuala ” in saptamana CRACIUNULUI,
un gand curat porneste de pe meleagurile ” Padurii Nebune” catre domnia ta impreuna cu urarea de CRACIUN Fericit intregii FAMILII ! 🙂
Cu respect,
Aliosa ( Alexandru ) .
ApreciazăApreciază
Bună dimineața, Alex ! 🙂
Am trecut din nou pe-AICI și-am constatat cu mare DURERE în SUFLET 🙂 că la cele sus postate în URMĂ cu 3 ani și aproape 5 LUNI , nici până ACUM NU am PRIMIT vreun RĂSPUNS 😦 😦 😦 chiar dacă NU era un COMENTARIU politic 😦
și NU am fost ULTIMUL comentator !!! 😦 😦 😦
– De ce, Alex ???
Toate cele bune întregii tale FAMILII ! 🙂
Alioșa ( Alexandru) .
ApreciazăApreciază
Ziua bună!
Cred că sunt niște ani buni de când nu am mai trecut pe acestă pagină, intitulată ”Despre mine”. Nu știu cum de am scăpat din vedere mai multe comentarii lăsate pe aici.
Îmi cer mii de scuze!
Multă sănătate și numai bine! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
# 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Thanks.:)
ApreciazăApreciază
Salut. Imi plac creatiile cu placile de surf pictate ale fratelui tau. M-ar interesa sa achizitionez 1-2 buc daca le si vinde. Poti sa ne pui in legatura pls? Cristina
ApreciazăApreciază
# Bună! Mă bucur că ți-au plăcut plăcile fratelui meu. Voi lua legătura cu el și am să-ți transmit un răspuns pe mail (la adresa care îmi apare atașată la acest comentariu).
Numai bine!
ApreciazăApreciază