Noapte de noiembrie…
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine, dragi prieteni! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CDXXXVIII)
Paznicii casei! 🙂
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine, dragi prieteni! 🙂
Citate favorite (113)
Mircea Dinescu
(n. 11 noiembrie 1950)
Poet, scriitor și publicist român.
*****
„Materia primă a artistului e libertatea”.
„Nu te ruşina să fii genial”.
„Viaţa e scumpă, timpul însă-i gratis”.
„E ceva în noi, românii, ne păstrăm, nu ardem până la capăt”.
„Poezia e un morb, ca boala de plămâni, care te mănâncă de viu”.
„Scrisul nu e o meserie. Scrii fiindcă îţi vine, fiindcă nu poţi altfel”.
„Până la urmă, bătrâneţea te scutură de prejudecăţi, aduce hazul şi te face liber”.
„Snobii nu înţeleg că nu ne bucurăm doar cu creierul, ci şi cu limba, cu urechea, cu buricele degetelor”.
„Eu acum am ajuns la înţelepciunea de a căuta poezia în multe alte lucruri, în bătaia vântului, în mireasma vinului, în tigaia de la bucătărie”.
„Poezia te usucă, exact ca-n cântecul ăla popular: „Te faci iască, te bagă-n boală câinească, te scoate la primăvară galben ca turta de ceară”.
„E voluptatea creaţiei, să împleteşti singur toate aromele, să le treci prin foc şi apoi să te bucuri, văzându-i pe ceilalţi cum mănâncă ce ai făcut”.
„Cine crede însă că fericirea în copilărie ţine de câte feluri de mâncare ai se înşală. Am trăit într-o lume ultramodestă, dar m-am simţit bine şi liber”.
„Despre oamenii politici «providenţiali» aflaţi la cârma ţării s-a spus, pe bună dreptate, că dacă nu au şansa de a intra în istorie vor intra – cu siguranţă – în geografie!”
„Mai zice câte-un păcătos,
Că şefii luptă pentr-un os.
Eroare! Adevăr zic vouă,
Că osul ne rămâne nouă”.
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.
Miercurea fără cuvinte (CDXXXVII)
Instantanee sibiene…
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Toate cele bune, dragi prieteni! 🙂
In memoriam Mihai Constantinescu
În ultimii ani, ne-au părăsit pe rând atât de mulți mari artiști ai scenei românești, oameni minunați, care ne-au încântat sufletul cu arta lor. Ne întrebăm, pe bună dreptate, cine va putea să se mai ridice la valoarea acestor titani ai scenei românești? Oameni pentru care trecerea timpului nu le-a afectat valoarea, dimpotrivă. Sperăm ca toți cei care vin din urmă, noile generații, să fi învățat de la maeștrii lor, tot ceea ce era de învățat și prețuit: dragostea pentru arta lor, respectul deosebit față de public, dăruirea cu care își încântau de fiecare dată spectatorii și mai ales bucuria cu care ardeau pe scenă, reușind să transmită cele mai frumoase sentimente celor pentru care înterpretau atât de frumos.
Zilele acestea ne-a mai părăsit un mare artist – Mihai Constantinescu. Un cântăreț atât de tonic, care a încântat generații întregi de români, de la copii și până la oameni în vârstă. Cine nu i-a fredonat melodiile sale vesele: „O lume minunată”, „Sus în deal e o casă”, „Maria”, „Vitezomanul Gică” sau „Iubiți și câinii vagabonzi”? Și încă multe altele…. De numele său mă leagă niște amintiri foarte dragi. Eram copil, de doar câțiva anișori. Părinții mei mi-au făcut o mare bucurie, cumpărându-mi o mică chitară de jucărie, cu corzi din plastic, la care zdrăngăneam cu voioșie, așteptând aplauzele și încurajările frenetice ale tuturor membrilor familiei. Iar melodia mea preferată era un cântec, pe atunci la modă, pe care îl auzisem la televizor: „O porumbiță, cât o bobiță…”, interpretat de… Mihai Constantinescu. Atât de mult mi-a plăcut acel cântec, încât îl cântam de zeci de ori în fiecare zi, până îi exasperam pe cei ai casei, care ar fi vrut să asculte și alte cântece. Și azi mai îmi vine în memorie acel refren vesel, care mă face să îmi amintesc de acei ani minunați ai copilăriei, de părinți, de bunici, de frați, de toți cei dragi… Nu degeaba ne spunea atât de frumos marele artist Mihai Constantinescu despre vârsta copilăriei că este…. „O lume minunată, în care veți găsi numai copii….” Și câte alte melodii frumoase, sensibile. Un om minunat care a iubit frumosul și care a adus numai bucurii în sufletele ascultătorilor săi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Mihai Constantinescu (1946 – 29 octombrie 2019)
Miercurea fără cuvinte (CDXXXVI)
Așteptând un tren…
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Toate cele bune, dragi prieteni! 🙂
Citate favorite (112)
Părintele Teofil Părăian
(n.1929 – d.29 octombrie 2009)
Mare duhovnic român. Numit și Părintele Teofil „cel orb”, pentru că era orb din naștere. Rămâne un adevărat reper luminos al zilelor noastre și un profund propovăduitor al credinței.
*****
„Învăţăm rugându-ne şi ne rugăm învăţând”.
„Ce înseamnă mântuire? Înseamnă eliberare de tot ceea ce este rău”.
„Măsura credinţei este măsura vieţii. Cum îţi trăieşti viaţa, aşa îţi este credinţa”.
„Credinţa trebuie să fie mărturisitoare şi mărturisitoare nu numai prin cuvânt, ci mărturisitoare prin întreaga noastră viaţă”.
„Domnul Hristos nu vrea să fim o ceată de tânguitori, ci o ceată de înmulţitori de bucurie”.
„Când ai credinţă în Dumnezeu, Dumnezeu este pe primul plan în viaţa ta şi pe urmă sunt toate celelalte”.
„Păcatul, repetându-se, duce la patimă, şi patima este o înrobire”.
„Rugăciunea este cuvântul omului către Dumnezeu”.
„Principiul creştin ar fi să te gândeşti nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poţi face tu pentru el”.
„Cine are iubire, are bucurie”.
„Ceea ce faci, te şi face”.
„Credinţa nu e ca un curs la fără frecvenţă. Trebuie să o trăieşti zi de zi”.
„Cel mai important om dintre toţi oamenii câţi există în lumea aceasta este omul de lângă tine”.
„Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil şi nici nu le-ai fi putut face”.
„Ar trebui să avem aceasta ca regulă de viaţă: să ne silim să nu facem supărare”.
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.
Miercurea fără cuvinte (CDXXXV)
Culori de octombrie…
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine vă doresc! 🙂
Citate favorite (111)
Tamara Buciuceanu
(n. 1929 – d.15 octombrie 2019)
A fost una dintre cele mai apreciate actrițe române de teatru, film și televiziune.
* * * * *
„Tot ce este făcut şi prefăcut se simte”.
„Tot ce am făcut, am făcut cu dăruire şi cu dragoste pentru meserie, pentru că fără asta nu se poate”.
„Cel mai mare lucru pe care am vrut să-l înscriu în viaţa mea a fost să fiu generoasă cu toţi oamenii pe care i-am intâlnit şi mai mult cu cei cu care am jucat”.
„Sunt actriţa care vine la cabină cu două ore mai devreme pentru că aşa m-am obişnuit. Când joc, vreau şi simt nevoia să am bucuria serii. Joc cu plăcere pentru cel care a plătit şi a venit să mă vadă”.
„Într-adevăr, dacă rămâne actorul cu mulţumire este atunci când este aplaudat. Este mulţumirea că i-a plăcut publicului. Şi mai mare mulţumire este când vezi că o sală întreagă se ridică în picioare, la sfârşit, aplaudă câteva minute în şir şi te tot invită la rampă. Într-adevăr, actorul simte cel mai bine acest lucru şi-i place cel mai mult. Este o răsplată a muncii lui”.
„Pentru mine însă cuvântul vedetă nu există. Prea mult s-a folosit la televizor şi mie mi se pare totuşi că el are o altă semnificaţie”.
„Pentru mine există artist bun şi artist mai puţin bun”.
În filmul „Liceenii”, interprtând celebrul rol al Profesoarei Isoscel.
* * * * *
Citate favorite – o idee frumoasă pe blogul doamnei Zinaida. O invitație la lectură.
Miercurea fără cuvinte (CDXXXIV)
Parada „bătrânelor doamne” (Târgoviște, 12 octombrie 2019).
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveți numai zile frumoase! 🙂
