„Miercurea fără cuvinte” a început pe pagina lui Carmen și continuă aici pe pagina doamnei Zina. Să aveți o vară minunată! 🙂
Răsărit de soare la malul mării (2019)
WW (CDXII)
„Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Numai bine, dragi prieteni! 🙂
Un alt răsărit de soare…
Fiecare zi pe care o începem este un miracol, o bucurie. Un nou început, o nouă zi în care ne propunem să facem atâtea și atâtea lucruri. Dar când ajung la mare, în vacanță, pe lângă bucuria reîntâlnirii cu nesfârșitul albastru al mării, primul gând care îmi vine în minte este acela al admirării răsăritului de soare, în prima dimineață a vacanței marine. Deja a devenit un obicei să mă trezesc cu noaptea în cap și să merg pe plajă, așteptând…. magia răsăritului de soare. Pentru că da! este o adevărată magie să fii martor la începutul unei noi zile, la malul mării. Atâta liniște în jur! Doar câțiva oameni, răzlețiți de-a lungul plajei, și ei doritori să admire apariția soarelui pe firmamentul cerului. Ici-colo câte un pescăruș somnoros, plutind agale pe cer… Și muzica valurilor, care spală liniștite țărmul, într-o cadență asemenea unei respirații. Respirația mării… Cerul începe să se lumineze încet-încet, noaptea a dispărut, iar pe cerul cu câțiva nori răzleți începe să se ițească o lumină roșiatică… La un moment dat, printre norii de la orizont se vede un mic punct roșu, care crește, crește, devine tot mai mare și… o nouă zi ia naștere din spuma mării! Țipătul pescărușilor se aude tot mai des, oamenii încep să se agite în ritmul lor grăbit.
O nouă zi…. O nouă aventură! 🙂
Să aveți numai zile frumoase, dragi prieteni! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCLXX)
Amintiri estivale… cu gândul la vacanță! 🙂
Inițiat de Carmen și continuat de Călin, jocul „Miercurea fără cuvinte”
este din nou… „Între vis și realitate”.
Vă doresc o vacanță minunată! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCLXIX)
Răsărit și apus de soare…
Inițiat de Carmen și continuat de Călin, jocul „Miercurea fără cuvinte”
este din nou… „Între vis și realitate”.
Toate cele bune! 🙂
Wordless Wednesday (CLXIX)
Miracolul răsăritului… 
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen. Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Sursa video aici.
Wordless Wednesday (CXIX)
Miracolul răsăritului…
“Miercurea fără cuvinte” a început aici – pe pagina lui Carmen.
Să aveţi o zi de miercuri minunată! 🙂
Călători
Călători prin viaţă…asta suntem. Mereu pe drum, mereu în mers. Încercăm atâtea drumuri până ce ne găsim drumul! Acela care este numai al nostru… E greu să-ţi găseşti propriul tău drum. Important este să vrei să-l găseşti. Altfel…rătăceşti.
Ne intersectăm adesea cu drumurile celorlalţi. Uneori mergem alături. Alteori doar ne salutăm. Sau trecem unii pe lângă alţii fără să ne spunem nimic. O lume plină de ….drumuri. Fiecare drum are ceva unic. Începe de undeva, şerpuieşte prin imensitatea lumii şi se pierde în zare către…undeva. În zare se vede doar…cerul. Uneori senin, cu soarele strălucind peste toate. Alteori plin de nori, furtunos chiar. Pe marginea drumului…copaci. Ca nişte martori tăcuţi la trecerea oamenilor.
Toamna, copacii sunt parcă mai frumoşi ca oricând. Înveşmântaţi în culoare… De parcă ar vrea să ne spună ceva despre frumuseţea drumului…
La drum…
Cer senin…
Soarele apune şi îşi revarsă ultimele raze peste lume…
Drum în amurg…
În amurg, silueta unei fântâni la marginea drumului…
Noaptea îşi lasă încet-încet „cortina” sa întunecată peste drumuri, peste toate… Dar mâine toate vor străluci în lumina răsăritului unei zile noi!
Răsărit de soare peste Bărăgan
Sunt zile în care treburile ne mână la drum dis de dimineaţă. Ne trezim cu noaptea în cap şi purcedem pe cale spre rezolvarea problemelor pe care le avem. Şi câte nu ne propunem într-o zi…
În graba noastră, de multe ori nici nu băgăm de seamă că în jurul nostru se petrec atâtea lucruri minunate – miracole ale vieţii, semne pe care Cel de Sus ni le dăruieşte pentru a ne încredinţa de prezenţa Sa divină.
Un răsărit de soare este un miracol! Fie că îl admirăm la malul mării (unde spectacolul este mirific!), fie oriunde în altă parte, re-naşterea unei zile este ceva fascinant. Mai întâi noapte întunecoasă, răcoarea pătrunzătoare din jur, apoi mijirea zorilor, o mică luminiţă care se iveşte la orizont, crescând puţin câte puţin, până ce „mândrul Soare” îşi ia în stăpânire firmamentul cerului.
Să poţi să te opreşti din graba drumului şi să admiri câteva clipe toate acestea… este pur şi simplu minunat! Întreaga fiinţă renaşte întru lumina unei noi zile…
Peste întinsul Bărăganului, soarele a răsărit ca o binecuvântare!
Răsărit de soare…
În fiecare dimineaţă, paşii ne poartă cu grăbire spre locul ostenelilor şi al străduinţelor noastre. Mereu pe fugă, adesea întârziaţi, furaţi de iureşul gândurilor şi al preocupărilor acaparante, uităm cel mai adesea să observăm „miracolele” pe care le putem vedea la tot pasul. Zilele trec una după alta, anotimpurile aproape că „zboară”, anii se duc cu repeziciune unii după alţii iar noi rămânem cu mirarea şi cu veşnica întrebare: „când au trecut oare atâţia ani din viaţa noastră?„.
Sunt atât de multe lucruri minunate pe care nu ar trebui să le trecem cu vederea. Pentru că am rămâne atât de „săraci” sufleteşte, fără ele. Un răsărit de soare este mereu o minune. Din întunericul nopţii, pe firmamentul cerului, la linia orizontului apare o uşoară roşeaţă, apoi un punct strălucitor, la început mic, apoi din ce în ce mai mare…
O nouă zi! Un nou început… Încă o binecuvântare a Cerului!
