Lumea lui Alexandru

Despre viaţă, oameni, natură, flori, animale, locuri şi lucruri


„Bătrânica”

DSC05237   A împlinit venerabila vârstă de 38 de ani. Ceea ce, pentru o maşină înseamnă mult. De vreo doi ani este trasă definitiv pe dreapta, încheindu-şi misiunea pe care şi-a împlinit-o cu succes atâţia ani. A trecut prin multe schimbări şi nu mai seamănă deloc cu frumoasa… verde-albăstrui care a intrat prin 1975 pe poarta curţii noastre. Era o apariţie superbă pentru acei ani cu maşini puţine pe şoselele româneşti. Ne-a purtat cu grijă pe toate meleagurile patriei, văzând împreună multe locuri minunate. Nu a avut niciun incident, slavă Domnului! Cât despre muncă… a fost folosită la atâtea treburi şi munci grele, mai ceva ca un camion! Prin anii ’90 a trecut printr-un facelift  consistent, atunci devenind roşie ca focul. A mers foarte bine, iar originea sa franţuzească s-a văzut în tot aceşti ani căci, fiind dintre primele serii de maşini Dacia, avea multe componente din ţara-mamă, inclusiv motorul.  Tata era tare mândru de franţuzoaica  lui pe care a botezat-o româneşte… Mariţa! Când mai avea probleme cu pornitul, pe vreme rece, îi adresa îndemnuri vesele: „- Hai Mariţa!”  Şi ea pornea de fiecare dată.

   A fost o maşină bună. Tata nu s-a îndurat să renunţe la ea nici după ce în curte a sosit o surată mai tânără, mai arătoasă şi mai performantă. Pentru treburi, tot Mariţa era cea mai bună. Până când bătrâneţea şi-a spus cuvântul şi a trebuit scoasă la pensie. A rămas în faţa porţii, iarba a crescut pe lângă ea, iar maidanezii de la poartă şi-au găsit adăpost la umbra ei. Faimosul şi mult trâmbiţatul „program- rabla” nu a avut loc şi pentru venerabila roşcată, care a rămas tot la poartă, aşteptând… o dată viitoare. Mai glumea tata zicând că o păstrează ca să pună… cloşti în ea! 🙂 Deocamdată se bucură de ea căţeii de la stradă.

   Ne vom aminti mereu de buna noastră maşină Mariţa! Pentru mine înseamnă amintirea tuturor clipelor frumoase din copilărie şi adolescenţă. 🙂

DSC05236    PS. Am găsit pe internet o fotografie care seamănă cu imaginea de la început a Mariței. Cum spuneam mai sus, a fost ”cosmetizată” cu ani în urmă. Cam așa arăta la început:

Dacia 1300



26 de răspunsuri la „„Bătrânica””

  1. Alex cat de frumos povestesti de batrana „Marita” incat am devenit nostalgica deoarece si tata avea o astfel de minunatie parcata la poarta si de care se ingrijea cu mare atentie. De cand tata ne-a parasit „Marita” noastra pastreaza doliul in locul in care a fost parcata in urma cu doi ani de cel pe care l-a insotit la drum ani la rand, in jurul ei doar iarba isi mai face veacul si uneori cateii isi gasec adapost.
    Ce de amintiri…

    O zi minunata, draga Alex! 🙂

    Apreciază

    1. # Da, ne legăm sufletește de niște lucruri, tocmai pentru că ele ne amintesc de persoane dragi, de vremuri frumoase, de amintiri minunate. Emoționante și amintirile tale, dragă Adeena.
      Și eu îți doresc o zi cât mai bună! 🙂

      Apreciază

  2. Alex, stiu ce zici.
    Avind in vedere drumurile si benzina cu cifra octanica 90, ca mergea si cu benzina de 75 si cu substanta pentru goange, ca puteai intra cu ea oriunde,aproale la fel ca si ARO sau alte masini de teren…
    Amintiri.
    E drept,dupa zece ani de activitate avea o gramada de probleme,dar erau rezolvabile pentru ca si in virful muntelui gaseai tot dacia si toata lumea se pricepea la ea.
    Amintiri…
    Multumesc pentru amintiri, Alex !
    Sper ca e scoasa din circulatie si de la Politie si de la Primarie,altfel platesti impozit pe ea in continuare.
    Sa va fie bine !

    Apreciază

    1. # Așa este, bătrâna Dacie suporta cu vitejie multe privațiuni și experimente dintre cele mai năstrușnice, dar românul se descurca cu ea. Da, este scoasă din circulație și era programată pentru ”rabla”, dar n-a avut noroc să prindă rândul anul acesta.
      Numai bine vă dorim și noi și o zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  3. Mi-e dor de vremurile în care o Dacie, în afara scopurilor pentru care era construită, era și un puternic instrument de socializare. Era suficient să ridici capota și imediat se adunau în jur 8-9 „ingineri”. Fiindcă să doftoricească o Dacie, să așeze capacul delcoului în poziția „în care trebuie”, să șmirgheluiască platinile și-apoi să le pună lăsând, fără leră, din ochi, fix distanța optimă între ele, și câte și mai câte alte intervenții, se pricepea, practic, oricine. 😆

    Apreciază

    1. # Ha, ha! Bine ai zis că era ”instrument de socializare”. Odată am mers și eu cu bătrânica la drum și mi s-a oprit dintr-o dată. Imediat au oprit niște ”oameni de bine” care m-au ajutat să o repornesc, căci eu nu știam ce să-i mai fac. S-au oprit 2-3 mașini, să vadă ce se întâmplă și toți se pricepeau la reparat! Cu una dintre acestea moderne… Doamne ferește să ți se strice în drum, că acolo rămâi!
      Te salut și îți doresc o zi bună! 🙂

      Apreciază

  4. Și eu te înțeleg perfect, Alex, deși prima mea dragoste a fost un Trabant care mergea chiar și cu petrol și pe care nu-l voi uita. Acum sunt și eu adeptul Daciei, chiar dacă a evoluat și al meu se mai numește Logan. Am botezat-o WonDerKiller (WDK) și sper să o păstrez multă vreme.

    Apreciază

    1. # Eee, Trabi era deja altceva, mașină nemâească, vorba aia! 😀 Știu că trabantiștii erau deosebit de solidari între ei și se salutau când se întâlneau pe drumurile patriei. Am avut niște prirteni care aveau două Trabanturi în familie, fiecare soț cu mașina lui! Odată a curațat motorul în…cadă și ce ne-am amuzat când ne-a povestit. Am auzit că vor nemții să relanseze marca, ceea ce ar fi tare fain.
      Cât despre Logan…mi-a plăcut mult numele ”războinic” pe care i l-ai ales.
      O zi cât mai bună! 🙂

      Apreciază

      1. Mulțumesc pentru apreciere, Alex! „Minunatul ucigaș” te salută și-ți promite că te va respecta mereu pe traseu! 🙂

        Apreciază

      2. # Salutări și din partea mea! Sper să ne claxonăm amical pe drumurile patriei! 🙂
        Numai bine!

        Apreciază

  5. Simpatica Marita voastra! 🙂
    Se vede treaba ca ati iubit-o, din felul cum ai scris despre ea.

    Apreciază

    1. # O, da, ne era drag la toți de ea și cât ne-am mai plimbat cu ea, chiar și atunci când benzina era o problemă să o procuri.
      Îți doresc o zi frumoasă! 🙂

      Apreciază

  6. inteleg exact ce zici! altfel erau vremurile alea si altfel se punea pret pe lucruri. lucruri luate cu greu si apreciate cu sufletul….
    tare frumos ai scris despre Marita!:)
    Seara faina Alex!

    Apreciază

    1. # Ce bine ai zis, dragă Geanina: erau lucruri cumpărate cu greu, dar apreciate cu sufletul.
      Mă bucur că ți-a plăcut postarea mea.
      O noapte frumoasă îți doresc! 🙂

      Apreciază

  7. Trabantul, in “versiune” electrica, a fost prezentat la Frankfurt in 2009 si modelul de serie urma sa fie prezentat in 2012… Nu stiu daca au gasit, in final, investitori…
    Cat despre Dacia… E fantastica istoria acestui auto! N-am avut niciodata unul, dar au avut altii – mai functioneaza si azi. Noi avem un Fiat 850 fabricat in 1968 – si inca functioneaza si a fost adaptat sa aiba emisii mici de gaze arse… N-avem niciun gand sa-l dam la “rabla”, ci sa il pastram – ca si Dacia, mai are putin si devine masina de epoca.
    Foarte frumos ai povestit despre “batranica Dacia”. Se simte ca multe amintiri frumoase aveti si din acele timpuri.
    Zile fericite iti doresc!

    Apreciază

    1. # Am citit și eu știrea despre Tarbantul electric. În poză arăta grozav. Poate nu va rămâne doar la stadiul de idee. O versiune cât mai accesibilă publicului larg, ar fi un succes răsunător, cum a fost și vechiul Trabi, pentru atâtea generații.
      Fiat 850? Ce frumușel era și rămâne. Felicitări că l-ați păstrat atâția ani în stare de funcționare. A strâns în toți acești ani toată istoria familiei vostre, nu?
      Mă bucur că ți-a plăcut articolul meu.
      Numai bine și zile frumoase, dragă Diana! 🙂

      Apreciază

  8. 🙂
    cu dacia nu se rămânea în pană!
    carburatorul sau platinile se curățau chiar și noaptea, în pădure, fără lanternă!
    cea mai tare amintire o am de la un pescuit, s-a rupt o planetară în plină pustietate, pe o dună de nisip… toată noaptea am căutat bile prin nisip dar a doua zi ne-am continuat drumul!
    tot respectul pentru „bunicuța”!
    O seară bună!

    Apreciază

    1. # Așa este, au fost mașini solide și bune pentru realitățile românești. Oricine a avut o astfel de ”bunicuță”, are și amintiri cu întâmplări și aventuri demne de a fi povestite.
      Mulțumesc frumos și numai bine îți doresc! 🙂

      Apreciază

  9. ooooo, despartirea de Marita este grea, stiu… Însa a împlinit o vârsta extraordinara! Wow… respect pentru cel care a întretinut-o!

    Apreciază

    1. # Sărut mâna, dragă Carmen! Mulțumesc frumos pentru gândul bun. M-am gândit că ”bătrânica” merită să fie elogiată pentru cât a fost de ”vrednică” pentru familia noastră.
      Îți doresc numai bine și o noapte frumoasă! 🙂

      Apreciază

  10. Am avut si eu din 1976 DACIE.Le-am mai schimbat in timp.Regina soselei ii zicem noi un grup de prieteni.Nu te lasa la greu si era si de „buna” si de „purtare”.Avea numai calitati.

    Apreciază

    1. # Da, au fost mașini bune. Iar primele serii au fost ireproșabile. Mai târziu au fost și serii mai puțin reușite, dar una peste alta, românii au iubit această mașină.
      Numai bine și o noapte bună! 🙂

      Apreciază

  11. Si-a facut datoria cu cinste si merita un articol atat de frumos 🙂
    Ai scris minunat despre Marita voastra. Mi-a placut si mie care nu-s pasionata deloc de masini si n-am avut niciodata. Poate nici nu voi avea, desi permis mi-am luat. Dar n-am placerea de-a conduce, ce sa fac? 🙂
    Oare o veti lasa sa rugineasca complet acolo? Ma intreb doar asa.. Pe de-o parte mi-ar fi mila sa scap de ea, aruncand-o la fier vechi, pe de alta si s-o vad cum rugineste mi-ar parea rau… E o dilema, cred… caci ai dreptate, ne atasam mult de lucruri. Sunt la fel si eu 🙂

    Apreciază

    1. # Sărut mâna, dragă Elly! Mă bucur că ți-a plăcut micul meu ”elogiu” pentru Marița cea roșcată. Nu știu ce va fi cu ea, căci programul ”rabla” nu prea funcționează. Deocamdată stă la poartă, dar tare mă întristează să o văd năpădită de buruieni și praf.
      Îți doresc să folosești permisul de conducere. Nu se știe niciodată.
      O duminică frumoasă, dragă Elly! 🙂

      Apreciază

  12. Ce frumos ai povestit despre batrana voastra prietena!
    Si noi am avut o Dacie alba la fel de frumoasa. O ingrijea cu devotiune tata, de meserie revizor tehnic la Transporturi, ii stia toate mofturile si chichitele. Avem fotografii cu ea, dar pe ea am vandut-o cand tata s-a imbolnavit si nu mai putea sa o ingrijeasca.
    Ce amintiri frumoase ne-au ramas din locurile unde am ajuns cu ea.
    Iti multumesc ca mi le-ai improspatat cu povestea ta!
    Sa ai o duminica frumoasa!

    Apreciază

    1. # Și eu îți mulțumesc pentru cele povestite. Chiar mă gândeam că părinții noștri își îngrijeau mașinile cu mult drag, căci și ele erau parte din familie, nu? Iar faptul că ne purtau pritr-atâtea locuri minunate, nu era puțin lucru.
      Mă bucur că ți-a plăcut povestea mea.
      Și eu îți doresc o duminică minunată și liniștită! 🙂

      Apreciază

Lasă un comentariu