La mănăstire

   Veche ctitorie a familiei Cantacuzinilor, ridicată pe la 1695  de către marele spătar Mihail Cantacuzino, Mănăstirea Sinaia este unul dintre locurile cele mai importante din această staţiune. Un loc plin de istorie, dar mai ales un loc de înălţare sufletească şi de reculegere. Pentru că acest sfânt lăcaş a fost închinat locurilor sfinte de la Muntele Sinai (muntele marelui Profet Moise), numele localităţii de pe Valea Prahovei a devenit… Sinaia. Dacă biserica veche ne aminteşte de domnitorii şi dregătorii de demult, biserica nouă a mănăstirii se leagă de Regii României, căci Castelul Peleş este în imediata vecinătate.

   În locul cuvintelor, las imaginile să vorbească despre acest lăcaş deosebit. Vă doresc să-l vizitaţi de câte ori aveţi ocazia.

   Vechea pictură, foarte bine conservată şi impresionantul portal de la intrarea în vechea biserică. Deasupra intrării se vede  vulturul bicefal – stema cantacuzinilor, din neamul cărora s-au ridicat în vechime bazilei la Constantinopol. Deasupra vulturului este veche pisanie (inscripţia cu caractere chirilice) şi chipurile Profetului Moise şi al fratelui său Aaron – marele Arhiereu al lui Israel.

   Clădirea chiliilor călugărilor, mereu împodobite cu flori atât de frumoase, cum numai la mănăstiri am putut vedea. Până şi florile sunt mai frumoase în aceste locuri binecuvântate!

   Pasajul de trecere de la biserica nouă, la cea veche. Mi-a plăcut mult acest mesaj de deasupra intrării.

Şi această fereastră care reflectă atât de bine trecerea timpului…

Superbele flori de la mănăstire.

Şi o mică credincioasă, venită în vizită la Doamne-Doamne!