Variaţiuni autumnale

Oricât de “răpiţi” am fi de iureşul acestei vieţi, nevoia de linişte şi de frumos ne îndeamnă să mergem în natură…  Acolo ne regăsim pe noi înşine,  acolo ne încărcăm sufletele de linişte, de pace, de frumuseţea pe care Cel de Sus ne-a dăruit-o dintru început…

Fiecare avem un loc anume spre care “evadăm” de câte ori putem, cu plăcere. Acolo ne retragem, acolo ne simţim în siguranţă, acolo ne simţim bine. Şi de fiecare dată locul nostru de suflet ni se pare tot mai frumos mai frumos!

Pe luciul apei…silueta graţioasă a unei lebede singuratice…

Flori de toamna (III)

Salvia este o floare care ne farmeca privirea prin coloritul sau viu, atat de frumos. Nu stiu sa fi vazut la vreo alta floare un rosu atat de aprins. Anul acesta am vazut intr-un parc si salvie de alte culori. Si mi-au placut mult floricelele lor frumos aliniate care parca “striga” sa fim atenti la ele.

Daliile sau gherghinele nu se lasa nici ele mai prejos. Nuantele pe care si ele le etaleaza alaturi de celelalte flori  nu pot fi imitate de nimic pe lumea asta.

Atata frumusete pentru care nu trebuie sa platim nimic! Ne este pur si simplu oferita. Un dar pe care ar trebui sa stim sa-l pretuim cu adevarat.

Actorul Gheorghe Dinică a plecat la cele veşnice

Gheorghe Dinică

(1933 – 2009)

Dumnezeu să-l odinească în pace!

20 de ani de la căderea Zidului Berlinului

La data de 9 noiembrie se împlinesc 20 de ani de la momentul istoric al căderii Zidului Berlinului – un simbol al opresiunii comuniste şi al Războiului Rece. Anul 1989 a fost un an de o importanţă istorică deosebită, pentru că el a marcat o cotitură majoră în evoluţia istoriei acestei părţi a lumii. Evenimentele petrecute în acel an au făcut posibilă căderea, rând pe rând, a regimurilor comuniste din Europa de Est. Popoarele, care până atunci făcuseră parte din “lagărul communist”, şi-au redobândit libertatea şi posibilitatea de a clădi o democraţie în adevăratul sens al cuvântului.

Evenimentele de atunci au fost comemorate în cadrul ceremoniilor desfăşurate în ziua de 9 noiembrie 2009 sub titlul generic „Sărbătoarea Libertăţii“, în prezenţa a numeroşi lideri marcanţi ai Europei şi, mai ales, a cetăţenilor germani care au trăit pe viu evenimentele de acum 20 de ani.

Zidul Berlinului, un simbol al Războiului Rece, al divizării germanilor dar şi al divizării Europei, a fost construit în anul 1961, de către conducerea comunistă a Germaniei Răsăritene, la indicaţiile ferme ale regimului sovietic. De-a lungul anilor au fost numeroase victime, oameni care au dorit să treacă de această nefirească “barieră”, plătind cu preţul vieţii pentru îndrăzneala lor. Dărâmarea acestui simbol al opresiunii a fost o urmare firească, ca o descătuşare de care Europa avea nevoie.

Flori de toamnă (II)

Toamna cu frumuseţile ei… Noian de frumuseţi!

Chiar dacă ultimele zile ne-au “impresionat” cu aspectul lor hibernal, chiar dacă iarna îşi face tot mai simţită apropierea, florile cu care “doamna Toamnă” ne-a încântat sufletele nu ne pot lăsa indiferenţi.

Crizantemele şi tufănelele sunt pur şi simplu minunate! Ultimele flori ale toamnei…

Atatea culori… atâtea chipuri ale frumuseţii pe care Creatorul a semănat-o în această lume…

Covor de frunze…

Toamnă… Timp mohorât… Nori negri… Vânt rece… Prima brumă… Apa îngheţată…  Frunze “arse” de gerul prematur… Fruze căzând….

Covor de frunze…

Galbenul toamnei

Este un adevărat miracol acest spectacol de culoare al toamnei. Oricât de „vechi” am fi pe acest pământ, fiecare an ne aduce ceva nou. Nu trebuie decât să contemplăm noianul de frumuseţe din jurul nostru. Să nu trecem nepăsători pe lângă tot ceea ce ni se revelează într-un chip superb.Să fim însetaţi să respirăm cu sufletul frumuseţea naturii ce ne înconjoară!

Aţi observat vreodată, în drumul spre servici sau spre casă, cum aceleaşi frunze pe lângă care am trecut şi ieri, a doua zi sunt parcă…altfel, iar copacul pe sub crengile căruia păşim zi de zi, parcă acum are o strălucire aparte? Ieri era mai verde, iar astăzi, dintr-o dată, este atât de galben….

Fiecare zi de toamnă este o bucurie! Chiar şi cele mohorâte şi friguroase… Fiecare clipă ne este dăruită pentru ca să ne bucurăm!

O bancă în parc… parcă aşteptându-ne…

Verde … galben…

In memoriam Mihaela Runceanu

Pe 31 octombrie 2009 se împlinesc 20 de ani de la moartea tragică a unei mari artiste a scenei româneşti. 20 de ani de când Mihaela Runceanu nu a mai urcat pe scena acestei vieţi. Ne-a rămas vie în suflet amintirea zâmbetului său cald, iar pentru cei ce au cunoscut-o, sufletul său bun din care a izvorât multă generozitate.

Într-o noapte de sfârşit de octombrie, firul vieţii sale s-a rupt într-un mod nedrept. Un zbor frânt înainte de vreme…. Interpretă de o mare sensibilitate, eminentă profesoară de muzică ce a format generaţii de cântăreţi de valoare, Mihaela Runceanu a lăsat în urma sa multe regrete din partea celor care au apreciat-o şi au iubit-o.

Ne vor rămâne cântecele ei frumoase – picături de rouă din sufletul său – care ne vor încânta inimile de fiecare dată când le vom auzi.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Remember Mihaela Runceanu

Ultima sa filmare – octombrie 1989

„Fericirea are chipul tau” – un cântec minunat pe care l-au fredonat mulţi îndrăgostiţi.

Tărtăcuţe!

Tărtăcuţe sau tărtăguţe… oricum le-am spune sunt tare drăguţe atunci când le vedem. Au forme dintre cele mai ciudate, adeseori chiar hazlii. Iar coloritul lor … o sumedenie de combinaţii de culori vii, vesele.

În toamna aceasta am văzut în casa unor prieteni mai multe tărtăcuţe! Nu am putut să nu le fotografiez. Priviţi ce forme şi ce culori! În vremea copilăriei aduceam acasă multe gogoneţe ca acestea, culese de prin grădinile prietenilor de joacă.

Mi-am amintit de un învăţător “de modă veche” care mai dădea câte un bobârnac în tărtăguţa vreunui elev mai greu de cap   .

Răsărit de soare…

În fiecare dimineaţă, paşii ne poartă cu grăbire spre locul ostenelilor şi al străduinţelor noastre. Mereu pe fugă, adesea întârziaţi, furaţi de iureşul gândurilor şi al preocupărilor acaparante, uităm cel mai adesea să observăm “miracolele” pe care le putem vedea la tot pasul. Zilele trec una după alta, anotimpurile aproape că “zboară”, anii se duc cu repeziciune unii după alţii iar noi rămânem cu mirarea şi cu veşnica întrebare: “când au trecut oare atâţia ani din viaţa noastră?“.

Sunt atât de multe lucruri minunate pe care nu ar trebui să le trecem cu vederea. Pentru că am rămâne atât de “săraci” sufleteşte, fără ele. Un răsărit de soare este mereu o minune. Din întunericul nopţii, pe firmamentul cerului, la linia orizontului apare o uşoară roşeaţă, apoi un punct strălucitor, la început mic, apoi din ce în ce mai mare…

O nouă zi! Un nou început… Încă o binecuvântare a Cerului!