Relaxare…
Inițiat de Carmen și continuat de Călin, jocul „Miercurea fără cuvinte”
s-a reîntors „Între vis și realitate”.
Să aveți o săptămână cât mai frumoasă!
Reclame
Miercurea fără cuvinte (CCCLXI)
Mache și Sache
Într-o grădină din apropiere de locuința noastră, mă întâmpină în fiecare dimineața două personaje simpatice, cu care mă „salut” de fiecare dată când trec pe acolo. Un câine negru, frumos și foarte lătrăcios, paznic de nădejde al curții lui și prietenul său de nedespărțit – un…. gâscan ciufulit și foarte sâsâit. Cum vă spuneam, câinele patrulează de zor în perimetrul său, încât a făcut cărări bătute pe lângă garduri. Numai că, de la o vreme încoace, în patrulările sale rapide îi ține companie și acest gâscan, care nu se lasă deloc mai prejos la viteză. Când îl vezi cum fuge în urma câinelui, „lipa-lipa” cu tălpile lui portocalii, nu poți să nu zâmbești. Iar dacă latră câinele, face și el o hărmălaie de numa`- numa`: ga, ga, ga! Cineva se amuza într-o zi de acest cuplu simpatic, zicând: „măi, măi, gâscanul ăsta se crede câine!”
Și cum pe câine am auzit că-l strigă stăpânii Michi sau Mache, m-am gândit că „sâsâitului” i s-ar potrivi numele de Sache. Mache și Sache! Frumos, nu? Lui Mache îi mai aduc câte un os dimineața și e tare bucuros. Nu mai mă latră demult, căci știe că-l așteaptă surprize gustoase de la mine. Acum trebuie să-i aduc ceva și lui Sache, altfel cum? 🙂 Și uitați, așa îmi încep eu diminețile, cu acești prieteni dragi…. necuvântători!
Porumbița
Într-o dimineață, când am ajuns la serviciu, am zărit pe pervazul ferestrei un porumbel. Nu era prima dată când păsărelele poposeau acolo. Poate și pentru că mai găseau firimituri de păine, pe care le lăsam anume acolo, pentru aceste mici vizitatoare zburătoare. De data aceasta, mica pasăre nu s-a grăbit să zboare, atunci când am dat perdeaua într-o parte, ci a rămas la locul ei, privindu-mă curioasă. Nici când am deschis fereastra și am pus niște pâine pe pervaz, nu s-a mișcat din loc, ci continua să mă privească. Le-am arătat-o colegilor și cu toți am admirat mica făptură cu privirea blândă. Apoi cineva a remarcat că la amândouă piciorușele avea niște inele cu numere pe ele. Ne-am gândit că poate să fie un porumbel voiajor, păsări vestite pentru capacitatea lor de a face curse incredibil de lungi, pentru a ajunge fix la destinația dorită, chiar dacă n-au la purtător… gps sau busolă. După o repriză prelungită de zbor, epuizați de atâta efort, fac un popas prelungit, până își mai refac puterile, apoi pornesc din nou la drum, pentru a ajunge la destinație, cu un incredibil simț al datoriei împlinite. O călătorie lungă, plină de pericole la tot pasul, căci prădătorii sunt atât de mulți.
I-am pus mâncare să-i ajungă și apă și am lăsat-o acolo, ca să se odihnească în liniște. Când am plecat, la sfârșitul programului, ne-a privit cu ochii ei frumoși, de parcă voia să-și ia rămas bun. A doua zi, când am revenit la serviciu, cu toți ne-am dus la fereastră. Mica noastră călătoare își luase zborul și era acum departe, scrutând zările din înaltul cerului, pentru a ajunge acolo unde numai ea știa că trebuie să ajungă. O adevărată minune a naturii. Una dintre nenumăratele minuni care ne înconjoară la tot pasul. Numai să le vedem…
Vă doresc o zi cât mai frumoasă! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCXXXVIII)
Orașul e viu! (vietățile cetății).
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Vă doresc să aveți numai zile frumoase! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCXXXVI)
Cei ce ne însoțesc…
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Numai bine vă doresc! 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCXXXIII)
Portrete din ogradă…
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Vă doresc o lună octombrie frumoasă! 🙂
Micii somnoroși
V-am tot povestit aici despre cățelușii din curtea părinților mei. În fiecare an avem parte de câte o serie nouă de lătrăcioși simpatici. Anul acesta sunt cinci blănoși tare drăgălași, care au învățat repede lecția că locul lor este lângă ușa de la intrare. Acolo trebuie să păzească proprietatea și tot acolo ei ştiu sigur că vor primi multe bunătăți.
După ce s-au ospătat, oboseala îşi spune cuvântul, iar un somnic este numai bun. Mai ales când sunt atent supravegheaţi de prietena lor – găinuşa cea moţată, care nu-i scapă din ochi nicio clipă, precum se vede.
Sufleţele drăgălaşe!
Nu-i așa că sunt frumoasă ? 🙂
Miercurea fără cuvinte (CCCXV)
„Orătăniile” din oraș! 🙂
„Miercurea fără cuvinte” a început la Carmen și continuă aici, pe pagina lui Călin.
Happy WW! 🙂
Melcul
Am adus acasă o plasă plină de urzici fragede, numai bune pentru o mâncărică delicioasă. Numai că, printre urzicuțele verzi și înțepătoare, s-a strecurat și un pasager clandestin – un melc micuț, care și-a scos repede cornițele, încercând să inspecteze terenul unde ajunsese. De cum l-a văzut, Sara a chiuit de bucurie. Cu greu și-a învins teama față de micul încornorat, până ce tati i-a arătat că melcul este inofensiv și simpatic și poate să stea chiar și pe…. nas! 😀 L-a ținut și ea pe mânuță, bucuroasă să-i simtă alunecarea lină și lipicioasă. Chiar dacă ar fi vrut să-l ținem în casă, ne-am gândit împreună că ar fi cel mai bine să-l ducem la…. grădiniță, în curtea frumoasă și plină de verdeață, numai bună petru micul Codobelc, căci sigur va găsi hrană din belșug și chiar și alți surați!
Foarte simpatic „musafirul” nostru! 🙂
Găinușa cea moțată
Cât de bucuroși sunt copiii care trăiesc la oraș, printre blocuri și betoane, atunci când ajung la țară, la bunici și descoperă atâtea lucruri noi și interesante. Fiecare vizită este un prilej fericit de a afla multe noutăți. Mai ales când în ogradă sunt tot felul de orătănii simpatice. Sara a fost foarte încântată, la ultima vizită la bunici, când a văzut o găinușă albă, cotcodăcind prin fața casei. Cum n-a putut să o prindă, pentru a vorbi cu ea, i-a adus-o tati în casă și ce s-a mai bucurat. I-a și dat un nume, de cum a văzut-o: Găinușa cea moțată – după un cântecel învățat la Grădiniță. Și ce veselă a stat la pozat, alături de moțata albă. De aceea este copilăria atât de frumoasă! 🙂
